Părerea criticului
În primul său film de la Spanglish încoace, James L. Brooks foloseşte ingrediente familiare: relaţii inconfortabile şi personaje într-o continuă căutare de sine. Dacă Reese Witherspoon este cel mai mare star (tânăr) de pe afiş, vedeta filmului este fără îndoială Paul Rudd, un adevărat specialist în comedii romantice.
Rudd îl interpretează pe George, un director de companie a cărui viaţă se dă peste cap când statul american îi acuză compania de practici financiare dubioase. Sincer până la Dumnezeu şi disperat să obţină aprecierea tatălui său Charles (Jack Nicholson), George este dărâmat de punerea sub acuzaţie, iar acesta e principalul motiv pentru care nu o apreciază pe Lisa (Witherspoon), cu care are un blind-date. Nici ea nu duce lipsă de probleme: campioană în echipa de softball a Statelor Unite, s-a trezit scoasă din echipă pentru noul sezon, aşa că, înarmată cu post it-uri pline de gânduri pozitive, încearcă să facă faţă deziluziei. Un ajutor primeşte şi din partea lui Matty (Owen Wilson), un star al baseball-ului cu o viziune extrem de personală despre ceea ce ar trebui să însemne o relaţie stabilă.
Pe hârtie totul sună bine în filmul lui Brooks, dar pe ecran personajele din How Do You Know par o idee nesincere şi excesiv de dezorientate. Totul este dus în spate de Rudd, al cărui George este atât de dezarmant, încât la un moment dat începi să-ţi pui întrebări cu privire la IQ-ul Lisei, care are nevoie de două ore de ecran ca să înţeleagă ceea ce era evident de la început. Wilson joacă acelaşi personaj din ultimele sale filme (mai ales seria Un socru de coşmar), iar Jack Nicholson, oricât s-ar chinui, nu reuşeşte să-i dea lui Charles şarmul plin de spini al lui Melvin, personajul său din As Good As It Gets, cu care Charles seamănă ca două picături de apă.
Chiar dacă filmul nu-i deloc lipsit de emoţie (şi nici de râsete!) şi e categoric o idee bună pentru o lansare de Ziua Îndrăgostiţilor, noua producţie a lui Brooks se află la ani lumină de As Good As It Gets, excelenta sa comedie din 1997 şi una din puţinele comedii nominalizate la Oscarul pentru Cel mai bun film pe vremea când numai cinci producţii primeau nominalizări în fiecare an.
De văzut în doi.
Rudd îl interpretează pe George, un director de companie a cărui viaţă se dă peste cap când statul american îi acuză compania de practici financiare dubioase. Sincer până la Dumnezeu şi disperat să obţină aprecierea tatălui său Charles (Jack Nicholson), George este dărâmat de punerea sub acuzaţie, iar acesta e principalul motiv pentru care nu o apreciază pe Lisa (Witherspoon), cu care are un blind-date. Nici ea nu duce lipsă de probleme: campioană în echipa de softball a Statelor Unite, s-a trezit scoasă din echipă pentru noul sezon, aşa că, înarmată cu post it-uri pline de gânduri pozitive, încearcă să facă faţă deziluziei. Un ajutor primeşte şi din partea lui Matty (Owen Wilson), un star al baseball-ului cu o viziune extrem de personală despre ceea ce ar trebui să însemne o relaţie stabilă.
Pe hârtie totul sună bine în filmul lui Brooks, dar pe ecran personajele din How Do You Know par o idee nesincere şi excesiv de dezorientate. Totul este dus în spate de Rudd, al cărui George este atât de dezarmant, încât la un moment dat începi să-ţi pui întrebări cu privire la IQ-ul Lisei, care are nevoie de două ore de ecran ca să înţeleagă ceea ce era evident de la început. Wilson joacă acelaşi personaj din ultimele sale filme (mai ales seria Un socru de coşmar), iar Jack Nicholson, oricât s-ar chinui, nu reuşeşte să-i dea lui Charles şarmul plin de spini al lui Melvin, personajul său din As Good As It Gets, cu care Charles seamănă ca două picături de apă.
Chiar dacă filmul nu-i deloc lipsit de emoţie (şi nici de râsete!) şi e categoric o idee bună pentru o lansare de Ziua Îndrăgostiţilor, noua producţie a lui Brooks se află la ani lumină de As Good As It Gets, excelenta sa comedie din 1997 şi una din puţinele comedii nominalizate la Oscarul pentru Cel mai bun film pe vremea când numai cinci producţii primeau nominalizări în fiecare an.
De văzut în doi.
