Doamne ce film inept..Absolut nimic constructiv, doar niște petrecăreți care se distrează tot timpul și atât..Nimic care să rezulte ceva util, care să menească mental pozitiv..Nu are rost să pierdeți timpul, nu știu de ce le-au mai dat acordul sa realizeze filmul ăsta, la petreceri doar faze scârboase de toată jena.
alin1234
pe 13 Iunie 2024 02:59
Tot filmul n am simtit decat rusine si scarba fata de realitatile prezentate. ..IQ de macaci, ghiboni.
MovieNarator
pe 24 Mai 2024 16:44
Mega plictisitor, niste adolescente terminate care se duc intr-o vacanta, beau de rup, se drogheaza si vor sa si-o traga cu tot felul de necunoscuiti, din lipsa de ocupatie sau educatie. Asta vedem in fiecare an la Mamaia, de ce vor sa transforme ceva banal intr-un film? Nu ai ce analiza aici, este un film new age, acum 25 de ani nu primea nici 40 scor pe metacritic.
R_Afc
pe 14 Mai 2024 13:23
În ciuda titlului de tabloid, filmul nu este un manual de instrucțiuni în care să ni se prezinte banala mișcare repetitivă și mecanică de du-te-vino.
Trei adolescente britanice ajung în destinația preferată a romînului care nu a deschis niciodată un atlas, adică în Grecia. Fetele sînt hotărîte să facă sex, sau cel puțin așa spun ele, iar una-și propune să-și piardă virginitatea. Mia McKenna-Bruce joacă rolul Tarei, o fetișcană care împreună cu cele două prietene ajung pe o insulă din Grecia pentru nimic altceva decît eternele petreceri plictisitoare ale omului fără imaginație. Abia dacă petrec timp pe plajă. Cea mai mare parte a acțiunii are loc în camera lor de hotel, la chefuri sau pe străzile stațiunii bolnave, o Malie care arată mai mult ca o antireclamă a turismului.
Ne adunăm, bem, dansăm, ne înjurăm, ca doar după cîteva ore de somn mai tîrziu, nivelul de alcool din sînge se diminuează și o luăm de la capăt în maniera caraghioasă a adolescentului care are nevoie de alcool pentru a-și umple golurile intelectuale. Prima jumătate a filmului este o mare petrecere sau coșmarul oricărui părinte.
Un debut regizoral ratat pentru Molly Manning Walker. Este un film care vrea cu disperare să transmită um mesaj. Parcurge labirintul poveștii fără să urmeze traseul pînă la destinație și încearcă cu disperare să „poarte o conversație”, dar care refuză să poarte vreodată vreo conversație reală. Mare păcat, pentru că potențial există. De-a lungul celor 100 de minute, Tara întîmpină probleme și începe să se simtă ciudat, dar nu găsește niciodată curajul de a spune ceea ce simte sau de a fi sinceră. Ea nu are niciodată, de fapt, vreun dialog cu cineva, deloc.
Este o poveste mult mai dureroasă și mai tristă care este spusă aici. Și în această privință, regizoarea nu realizează un film captivant și relevant din punct de vedere intelectual. Este frustrant în încăpățînarea sa flagrantă. Nu oferă niciodată nimic demn de luat în considerare pentru spectatorii de orice vîrstă, în afara de faptul că anturajul este o influență periculoasă. S-a dorit a fi o reflecție asupra culturii violului, un film despre consimțămînt și ceea ce implică acesta. Despre negare, vinovăție, autoculpabilizare, despre maturizare, învățare, ritualul de inițiere al creșterii etc. Decît să prezinte într-o manieră subtilă presiunile nebunești ale sexului, ale bărbaților și ale societății, totul se risipește în apele Mediteranei și a prostelii adolescentine.
Tineri britanici care se îmbată și petrec în Grecia, tineri care nu reușesc să iasă din eternele clișee menționate anterior. Momentul neplăcut petrecut de personajul principal în această călătorie este încă un caz de „ai grijă când îți pierzi virginitatea pentru că nu vrei să fie o experiență proastă, dar probabil că va fi oricum...”. De zeci de ani se cultivă exact această preocupare pentru toată lumea. Face deja parte din discuția din societate de multă vreme. Acest film nu adaugă nimic la această dezbatere și nu are un exemplu mai sănătos despre cum să gestionezi mai bine acest lucru. Reiterează aceleași greșeli. Este încă unul dintre aceste producții care promite, dar nu se ține de promisiune. Un film este mai mult decît intenția pe care și-o propune, iar în cazul de față refuză să facă altceva decît să se distreze în costume de baie colorate și mulate.
Trei adolescente britanice ajung în destinația preferată a romînului care nu a deschis niciodată un atlas, adică în Grecia. Fetele sînt hotărîte să facă sex, sau cel puțin așa spun ele, iar una-și propune să-și piardă virginitatea. Mia McKenna-Bruce joacă rolul Tarei, o fetișcană care împreună cu cele două prietene ajung pe o insulă din Grecia pentru nimic altceva decît eternele petreceri plictisitoare ale omului fără imaginație. Abia dacă petrec timp pe plajă. Cea mai mare parte a acțiunii are loc în camera lor de hotel, la chefuri sau pe străzile stațiunii bolnave, o Malie care arată mai mult ca o antireclamă a turismului.
Ne adunăm, bem, dansăm, ne înjurăm, ca doar după cîteva ore de somn mai tîrziu, nivelul de alcool din sînge se diminuează și o luăm de la capăt în maniera caraghioasă a adolescentului care are nevoie de alcool pentru a-și umple golurile intelectuale. Prima jumătate a filmului este o mare petrecere sau coșmarul oricărui părinte.
Un debut regizoral ratat pentru Molly Manning Walker. Este un film care vrea cu disperare să transmită um mesaj. Parcurge labirintul poveștii fără să urmeze traseul pînă la destinație și încearcă cu disperare să „poarte o conversație”, dar care refuză să poarte vreodată vreo conversație reală. Mare păcat, pentru că potențial există. De-a lungul celor 100 de minute, Tara întîmpină probleme și începe să se simtă ciudat, dar nu găsește niciodată curajul de a spune ceea ce simte sau de a fi sinceră. Ea nu are niciodată, de fapt, vreun dialog cu cineva, deloc.
Este o poveste mult mai dureroasă și mai tristă care este spusă aici. Și în această privință, regizoarea nu realizează un film captivant și relevant din punct de vedere intelectual. Este frustrant în încăpățînarea sa flagrantă. Nu oferă niciodată nimic demn de luat în considerare pentru spectatorii de orice vîrstă, în afara de faptul că anturajul este o influență periculoasă. S-a dorit a fi o reflecție asupra culturii violului, un film despre consimțămînt și ceea ce implică acesta. Despre negare, vinovăție, autoculpabilizare, despre maturizare, învățare, ritualul de inițiere al creșterii etc. Decît să prezinte într-o manieră subtilă presiunile nebunești ale sexului, ale bărbaților și ale societății, totul se risipește în apele Mediteranei și a prostelii adolescentine.
Tineri britanici care se îmbată și petrec în Grecia, tineri care nu reușesc să iasă din eternele clișee menționate anterior. Momentul neplăcut petrecut de personajul principal în această călătorie este încă un caz de „ai grijă când îți pierzi virginitatea pentru că nu vrei să fie o experiență proastă, dar probabil că va fi oricum...”. De zeci de ani se cultivă exact această preocupare pentru toată lumea. Face deja parte din discuția din societate de multă vreme. Acest film nu adaugă nimic la această dezbatere și nu are un exemplu mai sănătos despre cum să gestionezi mai bine acest lucru. Reiterează aceleași greșeli. Este încă unul dintre aceste producții care promite, dar nu se ține de promisiune. Un film este mai mult decît intenția pe care și-o propune, iar în cazul de față refuză să facă altceva decît să se distreze în costume de baie colorate și mulate.