O galerie vie de indivizi, orchestrată în mici capitole, corelate cu pronume personale. THOMAS A. ØSTBYE urmărește să deconstruiască anumite comportamente sau gesturi umane, pe care fie suntem obișnuiți să le luăm de-a gata în viața cotidiană, sau pe care cel puțin suntem antrenați să ni le imaginăm ca acțiuni continue, bazate pe o regulă a cauzalității și integrate în contexte particularizate. Folosind un background negru constant, ca un pictor care-și etalează subiecții pe o pânză, Thomas dislocă tipuri diferite de oameni din mediul lor caracteristic. De pildă, cineva va performa în mod repetat o acțiune uzuală, ca bărbatul care cere politicos bani unui public invizibil de trecători. Ideea că partenerul de acțiune – a cărui existență o inferăm implicit – lipsește este de asemenea grăitoare pentru cât de bizare vor părea unele lucruri și unii oameni atunci când nu mai fac parte dintr-un conext. (Andreea Mihalcea)