KARMA FIECARUI OM ,E SI DESTINUL FIECARUIA DINTRE NOI !
AVEM LIBERUL ALBITRU {LA UNII DA , LA ALTII PARTIAL } DE A ALEGE FIECARE PAS DIN VIATA NOASTRA !
DEPINDE DE NOI .
MA INTREB OARE CATI OAMENI STIU DE ACESTE LUCRURI CE AI DESCRIS
AICI ?!!!
SA FII PE UN DRUM SPIRITUAL E GREU IN LUMEA MATERIALA .
CUNOASTEREA SINELUI PRESUPUNE UN EFORT SI VOINTA CONTINUA .
LE URESC TUTUROR BAFTA PE DRUMUL VIETII SI SA FIE CALAUZITE CU INTELEPTIUNE TOATE DECIIZILE !!!
morfil
pe 29 Octombrie 2010 10:09
Cu acest gand am adormit sperand sa nu mai deschid ochii decat in clipa finala a eternitatii...
Si holismul atat de condamnat va triumfa! Nu exista alt principiu mai important in Universul creat. Totul, toti, toate, suntem in aceeasi Sfera a Creatiei divine. Nimeni si nimic, in afara Creatorului nu poate privi intregul din exterior!!! Deci oricine din interiorul Sferei Creatiei va pretinde ca detine adevarul si solutia, minte. Nu poti vedea adevarul, nu poti intrevedea solutia fara a privi intregul din afara... Tot ce se vede din interior e partial, e fals intr-o mare masura, e specializat, e reductionism...
TOTUL ESTE INTERCONECTAT
SUNTEM LIBERI SA ALEGEM BINELE SAU RAUL, SUPORTAND CONSECINTELE
CAUZA SI EFECT
NIMIC NU SE PIERDE, NIMIC NU SE CASTIGA, CI TOTUL SE TRANSFORMA [si evolueaza spre cunoasterea cat mai profunda a Creatiei]
FIECARE ACTIUNE, FIE CA E VORBA DE GAND, VORBA SAU FAPTA, APARTINAND FIECARUI INDIVID, MODIFICA CEVA, ORICAT DE MINUSCUL, IN SFERA CREATIEI [deci, fiecare dintre noi este raspunzator, chiar si intr-o mica masura, de nenorocirile acestei lumi - desi e greu de crezut pentru multi, chiar si pentru mine, intrucat constiinta individului face parte si contribuie la CONSTIINTA GLOBALA, determinand astfel starea de lucruri in functie de puterea sa in lume]
FIECARE ACTIUNE, FIE CA E VORBA DE GAND, VORBA SAU FAPTA, SE VA PLATI LA TIMPUL POTRIVIT
DESI AVEM LIBERTATEA SA ALEGEM, SUNT MOMENTE [INCERCARI ALE VIETII, SOARTA, DESTIN, ETC.] IN CARE VOM FI ADUSI OBLIGATORIU DE RAUL VIETII CA SA NE CONFRUNTAM DEMONII
KARMA PROPRIE ESTE CEA CARE NE AFECTEAZA TRECUTUL, PREZENTUL SI VIITORUL
Urmarind aceasta drama, cand alb-negru, cand multicolora, am avut aceste ganduri [inspirate, trezite la viata...] si am ramas uimit de faptul ca, desi suntem niste fiinte aflate pe primele trepte ale scarii evolutiei din Univers [la fel si lumea noastra, o lume in care fericirea unuia se bazeaza pe nefericirea altuia, in care fiintele se mananca unele pe altele doar ca sa faca rost intr-un mod brutal de energie vitala], totusi, avem momente in care dam dovada de gandire profunda, de empatie universala, de ... umanitate ...
Atunci, mi-a fost scarba de mine insumi.
Eu dau 10 euro doar ca sa imi reincarc o cartela de telefonie mobila si doar ca sa vorbesc tampenii cu niste amici, iar un copil din Africa nu are 10 euro ca sa isi plateasca un semestru scolar...
Eu ma plang ca un salariu de 200 de euro e prea putin si ca sunt sarac, iar ei nu castiga nici 5% din ce castig eu...
Eu am casa, centrala termica, tehnologie, masina, haine, paturi, dulapuri, iar ei nu au decat cerul liber si caldura extrema...
Eu ma plang de multe prostii, cand, de fapt, ar trebui sa fiu umil si multumit...
Saracia si bogatia, sunt relative, in functie de sat, de oras, de tara...
Saracia mea e bogatia altuia, iar bogatia unora e saracia altora...
Traim intr-o lume salbatica creata exact pentru fiinte salbatice!
Desi niciodata nu am inteles cum de o fiinta precum un copil poate trece de la inocenta extrema la salbaticie extrema cand devine adult...
Unde gresim?
Si ma mir cum de Universul ne accepta salbaticia...
Oare pentru cat timp?
Avem atat de mult de muncit ca sa evoluam... Si cand timpul e infinit...
De abia acum inteleg cat de greu este pentru o fiinta, atat de evoluata incat se poate intoarce la Creatorul Sau, sa vina pe Pamant si sa ne invete... E greu sa suporti cruzimea.
Africa, odinioara izvorul civilizatiei, a ajuns leaganul tristetii... Totul se transforma...
Ma urasc in fiecare zi in care imi aduc aminte pentru ca nu pot face nimic pentru Africa, pentru copiii ei...
As vrea sa stiu de ce sunt pedepsiti astfel? Eu de ce nu sunt? Cu ce sunt eu mai bun decat ei? De ce eu m-am nascut aici, iar ei acolo? Cine decide? Noi insine decidem? Karma decide? Aceste intrebari te smintesc pentru ca nu au raspuns pentru mintile salbatice.
Sper ca cineva, cine stie cand, ne va salva. Daca nu pe mine, macar pe ei, copiii acestei lumi parca uitate...
Exist pentru ca existam.
Si ma urasc pentru ca sunt las si nu pot schimba lumea.
AVEM LIBERUL ALBITRU {LA UNII DA , LA ALTII PARTIAL } DE A ALEGE FIECARE PAS DIN VIATA NOASTRA !
DEPINDE DE NOI .
MA INTREB OARE CATI OAMENI STIU DE ACESTE LUCRURI CE AI DESCRIS
AICI ?!!!
SA FII PE UN DRUM SPIRITUAL E GREU IN LUMEA MATERIALA .
CUNOASTEREA SINELUI PRESUPUNE UN EFORT SI VOINTA CONTINUA .
LE URESC TUTUROR BAFTA PE DRUMUL VIETII SI SA FIE CALAUZITE CU INTELEPTIUNE TOATE DECIIZILE !!!
Si holismul atat de condamnat va triumfa! Nu exista alt principiu mai important in Universul creat. Totul, toti, toate, suntem in aceeasi Sfera a Creatiei divine. Nimeni si nimic, in afara Creatorului nu poate privi intregul din exterior!!! Deci oricine din interiorul Sferei Creatiei va pretinde ca detine adevarul si solutia, minte. Nu poti vedea adevarul, nu poti intrevedea solutia fara a privi intregul din afara... Tot ce se vede din interior e partial, e fals intr-o mare masura, e specializat, e reductionism...
TOTUL ESTE INTERCONECTAT
SUNTEM LIBERI SA ALEGEM BINELE SAU RAUL, SUPORTAND CONSECINTELE
CAUZA SI EFECT
NIMIC NU SE PIERDE, NIMIC NU SE CASTIGA, CI TOTUL SE TRANSFORMA [si evolueaza spre cunoasterea cat mai profunda a Creatiei]
FIECARE ACTIUNE, FIE CA E VORBA DE GAND, VORBA SAU FAPTA, APARTINAND FIECARUI INDIVID, MODIFICA CEVA, ORICAT DE MINUSCUL, IN SFERA CREATIEI [deci, fiecare dintre noi este raspunzator, chiar si intr-o mica masura, de nenorocirile acestei lumi - desi e greu de crezut pentru multi, chiar si pentru mine, intrucat constiinta individului face parte si contribuie la CONSTIINTA GLOBALA, determinand astfel starea de lucruri in functie de puterea sa in lume]
FIECARE ACTIUNE, FIE CA E VORBA DE GAND, VORBA SAU FAPTA, SE VA PLATI LA TIMPUL POTRIVIT
DESI AVEM LIBERTATEA SA ALEGEM, SUNT MOMENTE [INCERCARI ALE VIETII, SOARTA, DESTIN, ETC.] IN CARE VOM FI ADUSI OBLIGATORIU DE RAUL VIETII CA SA NE CONFRUNTAM DEMONII
KARMA PROPRIE ESTE CEA CARE NE AFECTEAZA TRECUTUL, PREZENTUL SI VIITORUL
Urmarind aceasta drama, cand alb-negru, cand multicolora, am avut aceste ganduri [inspirate, trezite la viata...] si am ramas uimit de faptul ca, desi suntem niste fiinte aflate pe primele trepte ale scarii evolutiei din Univers [la fel si lumea noastra, o lume in care fericirea unuia se bazeaza pe nefericirea altuia, in care fiintele se mananca unele pe altele doar ca sa faca rost intr-un mod brutal de energie vitala], totusi, avem momente in care dam dovada de gandire profunda, de empatie universala, de ... umanitate ...
Atunci, mi-a fost scarba de mine insumi.
Eu dau 10 euro doar ca sa imi reincarc o cartela de telefonie mobila si doar ca sa vorbesc tampenii cu niste amici, iar un copil din Africa nu are 10 euro ca sa isi plateasca un semestru scolar...
Eu ma plang ca un salariu de 200 de euro e prea putin si ca sunt sarac, iar ei nu castiga nici 5% din ce castig eu...
Eu am casa, centrala termica, tehnologie, masina, haine, paturi, dulapuri, iar ei nu au decat cerul liber si caldura extrema...
Eu ma plang de multe prostii, cand, de fapt, ar trebui sa fiu umil si multumit...
Saracia si bogatia, sunt relative, in functie de sat, de oras, de tara...
Saracia mea e bogatia altuia, iar bogatia unora e saracia altora...
Traim intr-o lume salbatica creata exact pentru fiinte salbatice!
Desi niciodata nu am inteles cum de o fiinta precum un copil poate trece de la inocenta extrema la salbaticie extrema cand devine adult...
Unde gresim?
Si ma mir cum de Universul ne accepta salbaticia...
Oare pentru cat timp?
Avem atat de mult de muncit ca sa evoluam... Si cand timpul e infinit...
De abia acum inteleg cat de greu este pentru o fiinta, atat de evoluata incat se poate intoarce la Creatorul Sau, sa vina pe Pamant si sa ne invete... E greu sa suporti cruzimea.
Africa, odinioara izvorul civilizatiei, a ajuns leaganul tristetii... Totul se transforma...
Ma urasc in fiecare zi in care imi aduc aminte pentru ca nu pot face nimic pentru Africa, pentru copiii ei...
As vrea sa stiu de ce sunt pedepsiti astfel? Eu de ce nu sunt? Cu ce sunt eu mai bun decat ei? De ce eu m-am nascut aici, iar ei acolo? Cine decide? Noi insine decidem? Karma decide? Aceste intrebari te smintesc pentru ca nu au raspuns pentru mintile salbatice.
Sper ca cineva, cine stie cand, ne va salva. Daca nu pe mine, macar pe ei, copiii acestei lumi parca uitate...
Exist pentru ca existam.
Si ma urasc pentru ca sunt las si nu pot schimba lumea.