Părerea criticului
Nu demult, s-a iscat o mica isterie la Cinemagia, cand distribuitorii tot schimbau datele de premiera pentru filmele anuntate pentru 18 ianuarie. Foarte repede ne-am dat seama si care este motivul: I Am Legend, care anunta la noi incasari, pastrand proportiile, comparabile cu cele din Statele Unite si lumea intreaga, unde filmul s-a clasat aproape fara exceptie pe primul loc in preferintele publicului. Astfel, saptamana aceasta I Am Legend este singura premiera (ceea ce nu s-a mai intamplat de mult), iar saptamana viitoare se ingramadesc nu mai putin de sase filme.
Drama a ultimului om de pe pamant, thriller post-apocaliptic, film totodata stiintific si "de stare", I Am Legend ii va dezamagi pe cei care vor sange (o varianta pentru ei ar fi 30 Days of Night) si atat, si o incantare pentru cei care cauta profunzime intr-un gen aparent simplu, umanitate intr-o mare de bestialitate si... liniste in New York. Cu o scenografie fantastica (Oscar sigur), eforturi de productie colosale, bani si o sacaiala continua pentru new-york-ezi, producatorii au transformat o portiune din New York intr-un adevarat desert social, populat doar de Robert Neville (Will Smith), ultimul supravietuitor al unei epidemii care transforma oamenii in fiinte semi-inteligente, abrutizate, asemanatoare vampirilor.
Intr-o liniste apasatoare, Neville strabate New York-ul pe timpul zilei, pentru resurse si in speranta ca va gasi alti supravietuitori necontaminati. Alaturi de cainele sau Sam, noaptea se baricadeaza in casa, lasand strazile prada miscarilor dezordonate ale vampirilor, pentru care prinderea si uciderea lui Neville capata o importanta extraordinara.
Actiunea are loc in 2012, iar o serie de flash-back-uri si grupaje de stiri servite repede, inca dinaintea genericului, ne dau informatii suficiente pentru a aprecia scenografia perfecta, meticuloasa, a filmului. Un remediu impotriva cancerului, bazat pe virusul pojarului mutat in laborator, sufera la randul sau mutatii incontrolabile si ucide majoritatea populatiei umane. Supravietuitorii sunt vampirii si cateva persoane imune, care mor repede, ucise de acestia. Neville, virusolog al armatei, isi duce zilele incercand sa descopere un leac care sa inverseze mutatia originara, protejandu-se in acelasi de atacurile vampirilor.
Fara a fi incarcat de actiune, "I Am Legend" are o intensitate insuportabila, obtinuta chiar din acest contrast intre linistea neintrerupta din timpul zilei si ragetele (aici tipii de la efectele sonore au cam exagerat) inumane ale vampirilor. Will Smith este excelent in rolul lui Neville, in care reuseste parca sa sublimeze ultimele farame de umanitate de pe Terra, intr-un rol asemanator celui al lui Tom Hanks din "Naufragiatul". Cu diferenta ca Hanks reusea un rol la fel de puternic ajutat de o minge de volei (Wilson the Volleyball avea rol in scenariu, inclusiv cu replici care l-au ajutat pe actor sa dezvolte o relatie mai naturala cu prietenul sau inanimat) si… doi palmieri.
In orice caz, Francis Lawrence construieste ireprosabil asteptarea spectatorului si-o intretine la fel de bine, pana in momentul cand acesta vede pentru prima oara vampirii. Categoric un esec al efectelor speciale, vampirii arata ieftin, tipa insuportabil de mult, sar incoace si incolo extrem de nerealist si te fac pur si simplu sa-ti fie dor de actorii cu machiaje elaborate din alte horror-uri cu zombie, ale caror miscari sacadate te bagau imediat in sperieti (vezi scena "dansului" din "Silent Hill", un film foarte prost de altfel).
Dar poate cel mai suparator lucru la I Am Legend este faptul ca Lawrence schimba subiectul romanului si sensul titlului, ceea ce nu face decat sa strice. Cu cateva artificii de scenariu gen deus ex machina cat se poate de ieftine si impardonabile referiri la Dumnezeu, regizorul mitraliaza finalul si distruge frumoasa surpriza a lui Matheson, care si-l imaginase pe Neville o napasta "de legenda" in sanul primitivei comunitati de vampiri care reuseste sa controleze virusul si sa-si recapete comportamentul uman. Din surprinzatorul final al lui Matheson nu mai ramane nimic, dar chiar si asa I Am Legend este indiscutabil unul dintre cele mai bune filme ale inceputului lui 2008.
Drama a ultimului om de pe pamant, thriller post-apocaliptic, film totodata stiintific si "de stare", I Am Legend ii va dezamagi pe cei care vor sange (o varianta pentru ei ar fi 30 Days of Night) si atat, si o incantare pentru cei care cauta profunzime intr-un gen aparent simplu, umanitate intr-o mare de bestialitate si... liniste in New York. Cu o scenografie fantastica (Oscar sigur), eforturi de productie colosale, bani si o sacaiala continua pentru new-york-ezi, producatorii au transformat o portiune din New York intr-un adevarat desert social, populat doar de Robert Neville (Will Smith), ultimul supravietuitor al unei epidemii care transforma oamenii in fiinte semi-inteligente, abrutizate, asemanatoare vampirilor.
Intr-o liniste apasatoare, Neville strabate New York-ul pe timpul zilei, pentru resurse si in speranta ca va gasi alti supravietuitori necontaminati. Alaturi de cainele sau Sam, noaptea se baricadeaza in casa, lasand strazile prada miscarilor dezordonate ale vampirilor, pentru care prinderea si uciderea lui Neville capata o importanta extraordinara.
Actiunea are loc in 2012, iar o serie de flash-back-uri si grupaje de stiri servite repede, inca dinaintea genericului, ne dau informatii suficiente pentru a aprecia scenografia perfecta, meticuloasa, a filmului. Un remediu impotriva cancerului, bazat pe virusul pojarului mutat in laborator, sufera la randul sau mutatii incontrolabile si ucide majoritatea populatiei umane. Supravietuitorii sunt vampirii si cateva persoane imune, care mor repede, ucise de acestia. Neville, virusolog al armatei, isi duce zilele incercand sa descopere un leac care sa inverseze mutatia originara, protejandu-se in acelasi de atacurile vampirilor.
Fara a fi incarcat de actiune, "I Am Legend" are o intensitate insuportabila, obtinuta chiar din acest contrast intre linistea neintrerupta din timpul zilei si ragetele (aici tipii de la efectele sonore au cam exagerat) inumane ale vampirilor. Will Smith este excelent in rolul lui Neville, in care reuseste parca sa sublimeze ultimele farame de umanitate de pe Terra, intr-un rol asemanator celui al lui Tom Hanks din "Naufragiatul". Cu diferenta ca Hanks reusea un rol la fel de puternic ajutat de o minge de volei (Wilson the Volleyball avea rol in scenariu, inclusiv cu replici care l-au ajutat pe actor sa dezvolte o relatie mai naturala cu prietenul sau inanimat) si… doi palmieri.
In orice caz, Francis Lawrence construieste ireprosabil asteptarea spectatorului si-o intretine la fel de bine, pana in momentul cand acesta vede pentru prima oara vampirii. Categoric un esec al efectelor speciale, vampirii arata ieftin, tipa insuportabil de mult, sar incoace si incolo extrem de nerealist si te fac pur si simplu sa-ti fie dor de actorii cu machiaje elaborate din alte horror-uri cu zombie, ale caror miscari sacadate te bagau imediat in sperieti (vezi scena "dansului" din "Silent Hill", un film foarte prost de altfel).
Dar poate cel mai suparator lucru la I Am Legend este faptul ca Lawrence schimba subiectul romanului si sensul titlului, ceea ce nu face decat sa strice. Cu cateva artificii de scenariu gen deus ex machina cat se poate de ieftine si impardonabile referiri la Dumnezeu, regizorul mitraliaza finalul si distruge frumoasa surpriza a lui Matheson, care si-l imaginase pe Neville o napasta "de legenda" in sanul primitivei comunitati de vampiri care reuseste sa controleze virusul si sa-si recapete comportamentul uman. Din surprinzatorul final al lui Matheson nu mai ramane nimic, dar chiar si asa I Am Legend este indiscutabil unul dintre cele mai bune filme ale inceputului lui 2008.
