I Am Michael (2015)

Imi place James Franco, si nu oricum, imi place de mor. Inca mai astept ziua in care o sa-si declare public homosexualitatea la care tot bate apropo jucand intr-o veselie in filme gay, si inca mai astept ziua in care o sa se ia in serios si in loc sa apara in 10-15 filme pe an, pe care sa la uiti cand te-ai sculat de pe scaunul cinematografului, sa apara in 2-3, dar pe care sa le tii minte si la 5 ani dupa. Dar e alegerea lui. Despre Zachary Quinto stim ca-i gay, nu ne mira aparitia lui intr-un astel de rol. I am Michael vorbeste despre drama unui om care, descoperindu-l pe Dumnezeu, isi reneaga homosexualitatea, devenind pastor. Desigur ca, pentru unii, homosexualitatea nu se pupa cu credinta in Dumnezeu, asa ca e musai sa renunti la una din ele. Cum o fi, habar n-am, dar mi se pare teribil sa ai o astfel de dilema si sa traiesti cu "vina" sau cu stigmatul de a fi altfel, pentru ca oamenii nu te accepta atunci cand esti altfel decat ei. Sau te accepta doar partial, temporar, cu jumatate de gura, dar stii ca nu esti binevenit intre ei si stii ca intotdeauna te vor privi cu suspiciune. Pentru ca cine stie, poate ai venit sa ii "convertesti" si pe altii la homosexualitate sau, daca esti mai bun ca ei, sa le iei locul. Bizar nu e faptul ca Michael Glatze si-a renegat homosexualiatea, ci ca a devenit pastor, luptand apoi impotriva homosexualitatii, dupa ce si-a petrecut 15 ani de viata luptand impotriva crestinismului. Mie imi miroase a ipocrizie, dar fiecare are dreptul sa face ce vrea cu viata lui si cu convingerile lui. Poate cei care au avut in viata lor o criza de identitate vor intelege mai bine. Nu va asteptati sa va emotionati la filmul asta sau sa empatizati cu personajul principal, poate asta e modul in care regizorul Justin Kelly si-a manifestat dezaprobarea vizavi de Michael Glatze.