Sinopsis
In viziunea sa comica, dar de rezonanta tragica, Federico Fellini priveste Pamantul ca pe o imensa scena, iar trecerea oamenilor, prin timp si spatiu, cu toate preocuparile si framantarile lor, cu aspiratiile si prabusirile lor, ca pe un imens spectacol. Pe aceasta scena a lumii fiecare isi are rolul si rostul lui. Esenta artei lui Fellini rezulta tocmai dintr-un subtil joc intre particular si general, intre local si universal, cu preferinta pentru cazurile patologice, anormale sau de exceptie. Evocarea spectacolului de circ, una dintre formele de manifestare ale spectacolului lumii ca teatru, ca un continuu joc, este justificata si prin unele amintiri din copilaria regizorului, cand, nu de putine ori, a fugit de acasa cu trupe de circ. Filmul se construieste prin intrepatrunderea mai multor planuri. Un plan este acela al spectacolului de circ propriu-zis, cu public, dominat prin prezenta numerelor cu clovni. Pare o lume ireala, de vis. Un al doilea plan este acela al prezentarii unor tipuri de clovni sau actori-clovni. Un al treilea plan este acela al unor intamplari dintr-un orasel de provincie, probabil chiar Rimini, localitatea natala a lui Fellini. Intamplari si oameni care pot fi surse ale spectacolului de circ, ale unui anumit tip de clovn: cafeneaua, gara, strada, nebunul, fascistul, cersetorul, betivul etc. Astfel, in parte sau chiar in totalitate, Circul apare ca un spectacol al spectacolelor vietii. Fellini priveste aceasta lume a circului - pe cale de disparitie, dar care se continua in realitate, cu melancolie, cu respect, cu caldura. Uneori ironic, insa tot la modul cald, generos. Alteori este autoironic (de pilda in momentele cand apare cu echipa de filmare). Filmul, o sinteza de document si fictiune, sub alt aspect, este un joc subtil intre registre opuse: realitate - vis; realitate - iluzie; aparenta - esenta; efemer - etern; comic - tragic. Si toate aceste planuri, care se interfereaza, se contopesc sau se desfasoara paralel, sunt dominate de ideea perisabilitatii, a trecerii. Ideea este sugerata tot cu mijloacele artei prin spectacolul de circ pentru filmare, construit pe ideea mortii, insa si pe aceea a continuarii vietii, a triumfului ei. Moartea si ceremonia inmormantarii clovnului Foscarelli este insasi moartea circului, moartea unei varste spirituale, a unui mod de a exista, de a trai in lume. (Mircea Dumitrescu)
