I Confess (1953)

Încă o dată maestrul Alfred Hitchcock își arată îndemânarea pentru acest film magistral..De departe este cel mai bun film al lui, însă nu duce lipsă de suspans și tensiune..Ce înseamnă să păstrezi Sfânta împărtășanie în taină în cele mai mari pericole vezi în filmul ăsta..Recomand insistent..

O drama tensionata despre confidențialitate. Demnitatea de a fi cineva poate sa însemne păstrarea unui secret, însă ce faci atunci când a fi un cetățean onest înseamnă sa îți încalci jurământul. Un pahar spart nu mai poate fi reparat, asa și aici lupta interioara versus cea exterioara atinge coarda sensibila iar talgerul balantei se înclină. Actorul care joaca țapul ispășitor aici joaca excelent, având în vedere statutul sau. Desfășurarea acțiunii în stilul Hitchcock parca se joaca foarte bine cu spectatorul depărtându-se cu succes de rețete gata făcute. Merita revăzut.

Oarecum atipic pentru filmele lui Hitchcock, ”I Confess” începe cu o crimă mărturisită unui preot, care trebuie să păstreze secretul spovedaniei chiar dacă ajunge să fie bănuit mai târziu ca fiind ucigașul. Împotriva părintelui încep să se adune tot mai multe probe, făcând ca ancheta să devină un soi de execuție publică la adresa unui om inocent. Atitudinea morală a preotului poate părea astăzi de neînțeles multor spectatori, dar în acele vremuri onoarea era cea mai de preț calitate a omului.

Cum suspansul se risipește încă de la început, acțiunea este în mare pare previzibilă, dar Hitchcock reușește chiar și în aceste condiții să dirijeze inteligent acțiunea. Povestea te prinde încă de la început, iar pe parcursul ei există suficiente surprize plăcute. Mutarea ulterioară a acțiunii în sala de judecată și apoi secvențele de final, diferite de cele din piesa de teatru care a stat la baza scenariului, creează filmului o imagine statică și oarecum artificială. Nu este însă vina lui Hitchcock, ci a cenzurii care, ca de multe ori în cazul filmelor din anii 1950, a impus finaluri convenabile marii mase a publicului.

”I Confess” nu este unul dintre cele mai bune filme ale lui Hitchcock și cu atât mai puțin un must-see, dar calitatea remarcabilă a interpretărilor lui Montgomery Clift, Anne Baxter și Karl Malden constituie un motiv suficient pentru a vă îndemna să vizionați filmul.

Cu o suită de actori remarcabili, marele regizor este un artizan al dramei psihologice...

Parerea Mea Despre Acest Film O Puteti Vedea Pe Contul Meu (Vechi) KaRgo

Alfred Hitchcock face aici o adaptare strălucitoare și remarcabila din piesă scrisă de Paul Anthelme în 1902.,, Personajul principal este jucat de Montgomery Clift, care se dovedeste a fi o alegere excelentă ,,,

Chiar daca este din multe puncte de vedere atipic lui Hitchcock si unul dintre filmele sale mai putin apreciate, mie mi-a placut la fel de mult ca majoritatea productiilor sale. Pornind de la o intriga excelenta, asistam la un spectacol plin de incarcatura psihologica si emotionala, cu personaje conturate bine si cu un final pe masura. Montgomery Clift, Anne Baxter si Karl Malden intretin foarte bine acest show cu niste prestatii foarte bune. De vazut cel putin o data.

Pentru filmul ”I Confess” din anul 1953, Hitchcock a primit o nominalizarea la Cannes. Acțiunea începe când preotul Michael Logan interpretat de Montgomery Clift ascultă confesiunea lui Otto Kellar (O.E. Hasse), angajat ca om bun la toate la biserica unde părintele slujește. Otto îi mărturisește bunului preot crima pe care el tocmai a comis-o, de aici situația se complică, din confident, părintele ajunge să fie acuzat de mizerabila crimă comisă de Otto. Jurământul sacru și vina pentru trecutul său ”pătat” îl împiedică pe părinte să mărturisească adevărul. Iată că în acest film ”autorul crimei” este cunoscut încă de la început. Scenariul scris de George Tabori și William Archibald este o adaptare a piesei de teatru ”Nos Deux Consciences” a dramaturgului Paul Anthelme (acesta fiind și jurnalist francez care scria și sub pseudonimul Paul Bourde), pe care Hitchock a văzut-o în anul 1930. Finalul filmului a fost schimbat, în piesa lui Anthelme preotul ajunge să fie spânzurat, dar pentru a evita ”mâna” cenzurii, s-a hotărât înlocuirea acestei scene. Pentru coloana sonoră, a fost angajat compozitorul rus Dimitri Tiomkin.
Hitchcock poate fi observat chiar la începutul filmului, acesta traversând ultima treaptă a scării.
Actrița Anne Baxter, cea care interpretează rolul lui Ruth Grandfort, a fost una dintre actrițele testate pentru rolul principal din ”Rebecca”, aceasta având doar șaisprezece ani la vremea aceea.
Dolly Haas a fost aleasă pentru a interpreta rolul Almei Keller, șoția lui Otto, deoarece aceasta semăna fizic foarte bine cu Alma Reville soția lui Hitchock.
În Irlanda filmul a fost interzis deoarece arăta un preot având o relație cu o femeie, deși în film relația dintre preot și această femeie a avut loc înainte ca bărbatul să devină preot.
Așadar, dragi ”hitchcochieni”, avem ”în fața noastră” un film un pic mai altfel al marelui regizor. Sper totuși că am reușit să vă trezesc curiozitatea și îl veți urmări cu plăcere.

Enjoy!!!

un film foarte bun , ,,sa nu ai incredere in nimeni , si nu este foarte bine sa fi un om de cuvint , se poate intoarce impotriva ta

o productie psihologica despre natura omului , sau mai bine spus zicala romaneasca "da-i o mana si iti ia mana toata" , o productie de toata frumusetea realizata de Alfred Hitchcock , cu o asemenea tensiune in aer , scene sumbre care iti taie rasuflarea si numeroase momente de acest fel . nu inteleg cum alte filme de-ale sale sunt atat de apreciate iar acesta nu , desi s-ar putea intrece cu oricare din productiile trecute , fiind din pacate atat de subapreciat .

Uimitoare tema propusa de Alfred in acest film ! A fi un om de cuvant si o persoana care respecta cu strictete ceea ce a jurat ca va indeplinii ca si preot e demn de admirat, chiar daca asta implica sa piarda pana si libertatea . Un film care te mentine treaz pana la final !
Iar la opusul acestui personaj mult prea "pozitiv" ( care dupa parerea mea e cam exagerat .... adica totusi sa fim realisti preotii nu sunt asa de sfinti incat sa fie dispusi sa isi sacrifice libertatea pentru un criminal :D:D ) sta un personaj negativ ( care de altfel da cred ca exista asemenea "creaturi" sau "specimene" de "oameni" malefici !!!) care face tot posibilul sa iese basma curata din toata mizeria unde s-a cufundat ............ the end =))) uitati-va si o sa aflati sfarsitul :P.

In acest film, Hitchcock ridica o problematica tare interesanta din doua perspective: “Cat de departe esti dispus sa mergi pentru a te apara , stiind cu buna stiinta ca ai putea face un rau mai multor persoane din jurul tau?” iar pe de alta parte: “Esti dispus sa renunti la libertatea ta, din respect pt juramantul depus si mai ales sa stii ca tocmai omul pentru care ai ales sa te sacrifici, va ramane in libertate?”

I confess este un film psihologic foarte profound, cu personaje interesant construite, o intriga foarte bine pusa la punct si nu in ultimul rand, suspansul care te tine cu sufletul la gura pana in ultimul moment.

Vizionare placuta!