Daniel Blake este un bărbat trecut de 50 de ani din nord-estul Angliei care se îmbolnăvește și are nevoie de asistență socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obține acest ajutor, el o întâlnește pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamiliști, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanță.
I, Daniel Blake ne aduce în prim-plan frustrarea pe care cu toții am simțit-o la coadă la ghișeu, fie într-o entitate bancară sau în fața pupitrului casei de asigurări de sănătate. În spatele hârtiilor se află tot niște glasuri umane de la care se dorește empatie și sprijin, nu respingere și intensificare a anumite etichete sociale. Este vorba despre păstrarea demnității în anumite forme de umilire. Furia și disperarea din lupta cu birocrația este îndulcită de conturarea relației platonice dintre Daniel și Katie, mamă singură, prin simpatie, solidaritate și respect.
Filmul este o frumoasă poveste despre solidaritate și fraternitate.
