Unul din filmele slabe ale lui Vittorio De Sica. Cand calitatea a fost inlocuita de patriotism. Ramanerea lui, plata sacrificiului, salvarea vietii si recompensarea cu o alta viata, mi s-au parut teribil de fortat lacrimogene. Sigur ca au fost cazuri reale, dar sigur ca s-au transformat in drame. cand trezirea la realitate s-a facut. Atitudinea lui Antonio de a ramane mi s-a parut asemanatoare cu decizia lui Raymond Greenwood, din White Nights (1985), numai ca aici , daca decizia este definitiva, nu mai este nici un Baryshnikov, ca sa-l ajute.
balta67verde
pe 02 Noiembrie 2016 16:06
Un film excelent, l-am vazut acum cateva luni pentru prima oara si Loren & Mastroianni m-au impresionat prin rolurile excelent jucate. Chiar daca unora nu le vine a crede, in URSS au trait mii de cetateni straini din tarile vestice, comunisti convinsi care credeau ca vor fi primiti cu bratele deschise. Ca sa nu mai punem emigrantii politici din tari ca Chile (Pinochet) si chiar si americani (Lee Harvey Oswald). Ana Pauker a fost si ea straina, nu-i asa ? Se stie de foarte multi dezertori din Wehrmacht care au ramas in URSS sub nume fals (de obicei oameni care sau indragostit de o femeie). Nevermind ... e o chestie politica care nu merita discutii si certuri ... eu nu m-as fi dus sa locuiesc acolo. Ar mai fi destule exemple si in prezent, multi europeni si americani care traiesc in Corea de Nord ... si acolo chiar ca e nebunie
Iulidesprefilme
pe 26 Ianuarie 2014 16:18
Am revăzut filmul "Floarea soarelui" şi n-am crezut c-o să-mi ţină atenţia trează şi o să mă impresioneze la fel de mult ca altădată...Regizorul filmului, Vittorio De Sica a fost un maestru al cinematografiei italiene, actorii Sophia Loren, Marcello Mastroianni, Lyudmila Savelyeva sunt impecabili în rolurile lor dramatice, cu mare încărcătură psihologică, iar subiectul este emoţionant, tulburător...o poveste de iubire frântă din cauza războiului...eu întreb: cine şi-a iubit mai mult alesul/ aleasa? Giovanna sau Antonio? Eu cred că dragostea ei a fost mai puternică decât a lui...dar ca să-l înţelegi pe el trebuie să fi rămas rănit, neajutorat, în zăpadă, pe un câmp de luptă bântuit de moarte...un înger salvator, sub chipul unei rusoaice cu suflet mare şi ochi albaştri, strălucitori, i-a redat viaţa şi o altă dragoste...
cezarika21
pe 26 Ianuarie 2014 09:24
Numai cine a trăit războiul poate să-l şi înţeleagă. Tinerii Antonio şi Giovanna încearcă să-şi realizeze o familie, dar războiul le modifică destinele în mod dramatic. Destinul lui Antonio ar fi fost să moară îngheţat pe câmpurile înzăpezite din Rusia, iar soţia italiancă ar fi trebuit să-l plângă tot restul vieţii. Tânăra Maşa intervine în acest joc al destinului şi-l salvează, dându-i o nouă viaţă alături de ea. Pe de altă parte, nici Giovanna nu-şi acceptă propriul destin şi decide să-l caute, găsindu-l într-un final. Destinele ambilor s-au schimbat însă, iar dragostea nu mai este suficientă pentru a-i aduce împreună.
Sophia Loren interpretează foarte veridic femeia care nu-şi acceptă destinul de a fi văduvă. Dragostea care a adus-o alături de Antonio o îndeamnă să meargă în căutarea lui aşa cum Vitoria Lipan a plecat în căutarea soţului dispărut. Actriţa reuşeşte să redea frământările mute ale personajului care nu doreşte să se resemneze cu explicaţia laconică oferită de autorităţi şi încearcă să afle ce s-a întâmplat cu soţul ei. Călătoria în URSS însemna în acele vremuri o expediţie riscantă, dar Giovanna nu doreşte să se dea bătută în faţa obstacolelor ivite în cale.
Pentru mulţi războiul e doar o poveste cu morţi, răniţi, bunuri distruse şi cu eroi viteji gen Rambo. Lumea nu conştientizează însă că războiul modifică destine, cariere, vieţi. S-au rupt familii întregi, s-au pierdut unii de alţii soţi şi soţii, fraţi şi surori, părinţi şi copii. Cel mai tragic este să nu ştii ce s-a întâmplat cu persoanele iubite. Cunosc cazuri concrete şi pot da exemple chiar din familia mea cu părinţi ce şi-au căutat timp de 45 de ani copiii de care se pierduseră în război, cu logodnici ce s-au trezit de o parte şi de alta a unei frontiere fixate arbitrar sau cu fraţi ce s-au împrăştiat în cele patru zări, nemaiîntâlnindu-se niciodată în următorii 70 de ani de viaţă. Oameni ce ar fi trebuit să aibă o carieră într-o ţara lor au fost nevoiţi să fugă şi să lucreze alte meserii în ţările în care au ajuns. Localităţi întregi au fost depopulate şi colonizate cu venetici. Toate aceste destine distruse creează frustrări şi ani de viaţă pierduţi. Eu nu văd nimic eroic într-un astfel de război.
cosmin_kedii
pe 28 Februarie 2013 12:31
Un film frumos, cu o poveste de dragoste spulberata de război.
lili22
pe 16 Octombrie 2012 20:42
Cred ca in perioada aceea erau comunistii italieni in guvern, de s-a facut coproductia asta.Filmul e mediocru, daca cineva e atit de prost sa creada ca un italian ajuns prizonier la rusi devine cetatean sovietic cu acte in regula, nevasta, copil pina il gaseste prima nevasta in Uniunea Sovietica.Propaganda comunista.
Sophia Loren interpretează foarte veridic femeia care nu-şi acceptă destinul de a fi văduvă. Dragostea care a adus-o alături de Antonio o îndeamnă să meargă în căutarea lui aşa cum Vitoria Lipan a plecat în căutarea soţului dispărut. Actriţa reuşeşte să redea frământările mute ale personajului care nu doreşte să se resemneze cu explicaţia laconică oferită de autorităţi şi încearcă să afle ce s-a întâmplat cu soţul ei. Călătoria în URSS însemna în acele vremuri o expediţie riscantă, dar Giovanna nu doreşte să se dea bătută în faţa obstacolelor ivite în cale.
Pentru mulţi războiul e doar o poveste cu morţi, răniţi, bunuri distruse şi cu eroi viteji gen Rambo. Lumea nu conştientizează însă că războiul modifică destine, cariere, vieţi. S-au rupt familii întregi, s-au pierdut unii de alţii soţi şi soţii, fraţi şi surori, părinţi şi copii. Cel mai tragic este să nu ştii ce s-a întâmplat cu persoanele iubite. Cunosc cazuri concrete şi pot da exemple chiar din familia mea cu părinţi ce şi-au căutat timp de 45 de ani copiii de care se pierduseră în război, cu logodnici ce s-au trezit de o parte şi de alta a unei frontiere fixate arbitrar sau cu fraţi ce s-au împrăştiat în cele patru zări, nemaiîntâlnindu-se niciodată în următorii 70 de ani de viaţă. Oameni ce ar fi trebuit să aibă o carieră într-o ţara lor au fost nevoiţi să fugă şi să lucreze alte meserii în ţările în care au ajuns. Localităţi întregi au fost depopulate şi colonizate cu venetici. Toate aceste destine distruse creează frustrări şi ani de viaţă pierduţi. Eu nu văd nimic eroic într-un astfel de război.