Cea de a doua parte din aceasta trilogie "a vietii" cica. Eu am s-o numesc a grotescului si a ridicolului. Desi face trimiteri si catre lucrari monumentale din istoria literaturii universale, sperand astfel sa imprumute ceva din dimensiunea acestora, filmul se umple de ridicol. Folosind un umor care ma depaseste, nu as dori sa cunosc persoane care considera toata aceasta degradare si mizerie drept umor, cele opt episoade ce se vor a fi povestiri de calatorie, sunt unele mai mizerabile decat altele, ajungandu-se in final sa mirosim flatulentele asa-zisilor interpreti; si asta in conditiile in care incepem vizionarea doar tinandu-ne de rusinica.
Caracterul satiric se pierde pe drum si lasa loc doar refularilor prorprii ale lui Pasolini. Chiar scenele erotice, sexual-explicite, intre un barbat si o femeie, tradeaza aceasta stare de fapt,, mai toate fiind pe invers, nefiresti.
Pasolini iarasi baga capul in poza ca si in prima parte si isi rezerva aceeasi postura privilegiata de artist si creator. El este geniul care vede toti acesti parveniti si ipocriti mizerabili si tot el este singurul sa consemneze toate aceste aspecte intr-o lucrare hedonista ce isi doreste sa sparga tiparele vremii si sa treaca peste prejudecatile si normele timpului. Insa de la intentie si idee pana la opera finala... se dovedeste ca e cale lunga de tot.
Cam atat despre aceasta realizare pentru ca mai mult ar insemna pierdere de vreme. Recomandare nu fac pentru vizionare deoarece cred ca nu merita. Cine vrea poate sa asiste pe riscul lui la tot acest circ al ororilor si asta doar in ideea de a incerca si singur o analiza. Doar atentie ca tot acest prost gust sa nu trezeasca in privitor sindromul "hainele imparatului".
Un 3,98, doar asa ca sa nu fie 4 curat.
cosmin_kedii
pe 12 Martie 2013 18:31
o secvență de povești interesante ,,subtila,, pus în scenă cu un stil foarte plăcut
Caracterul satiric se pierde pe drum si lasa loc doar refularilor prorprii ale lui Pasolini. Chiar scenele erotice, sexual-explicite, intre un barbat si o femeie, tradeaza aceasta stare de fapt,, mai toate fiind pe invers, nefiresti.
Pasolini iarasi baga capul in poza ca si in prima parte si isi rezerva aceeasi postura privilegiata de artist si creator. El este geniul care vede toti acesti parveniti si ipocriti mizerabili si tot el este singurul sa consemneze toate aceste aspecte intr-o lucrare hedonista ce isi doreste sa sparga tiparele vremii si sa treaca peste prejudecatile si normele timpului. Insa de la intentie si idee pana la opera finala... se dovedeste ca e cale lunga de tot.
Cam atat despre aceasta realizare pentru ca mai mult ar insemna pierdere de vreme. Recomandare nu fac pentru vizionare deoarece cred ca nu merita. Cine vrea poate sa asiste pe riscul lui la tot acest circ al ororilor si asta doar in ideea de a incerca si singur o analiza. Doar atentie ca tot acest prost gust sa nu trezeasca in privitor sindromul "hainele imparatului".
Un 3,98, doar asa ca sa nu fie 4 curat.