Părerea criticului
Blestemul celor rămaşi, în premieră pe marile noastre ecrane, e un thriller supranatural, cu elemente de soft SF despre un experiment ce se sfârșește catastrofal, întreprins la un accelerator de particule, un film nu lipsit de idei originale, dar insuficient susţinute în plan logic, cu elemente care transcend realul (fantome), totul evoluând spre o investigație întreprinsă de doi adolescenți (jucați de Bella Thorne și Richard Harmon), fondul întregii povești fiind destul de macabru.
Cu o premisă similară celei a serialului The Leftovers (2014) - filmul Blestemul celor rămaşi evoluează spre thriller, spre deosebire de serial ce aduce în discuție teme mai cu greutate, precum disoluția lentă, dar implacabilă a societății după evenimentul ce a dus la dispariția unei părți a populației. După un deceniu de la eveniment, lumea din filmul I Still See You/Blestemul celor rămaşi pare să se fi împăcat cu situația, evenimentul nu mai e un subiect dezbătut la știri sau discutat în clasă (protagoniștii sunt liceeni), nu există o zi de comemorare sau alte manifestări care să facă acest element parte integrantă din realitatea personajelor. Din film reiese că doar Ronnie și Kirk sunt preocupați de aceste fantome.
Ronnie Calder (Bella Thorne), o adolescentă de 16 ani, își ia micul dejun în fiecare dimineață cu tatăl ei, de fapt unul dintre „cei rămași”, un spectru al tatălui ei, care a fost ucis în urmă cu zece ani împreună cu milioane de alți oameni, când un experiment de laborator ultrasecret se termină cu un dezastru. Spuneam că este un soft SF pentru că filmul nu se concentrează pe explicarea laborioasă a modului în care aceste apariții spectrale revin, ca într-un loop, zilnic, în același loc.
Atunci când un „rămas” necunoscut ei începe să o bântuie pe Ronnie, pentru că acesta interfera cu lumea fizică în moduri despre care se credea că nu ar fi posibile (element din poveste neclarificat până la final), Ronnie caută ajutor pentru a încerca să-și dea seama ce vrea acel „rămas” de la ea. Va face echipă cu colegul ei de clasă Kirk (Richard Harman). Pornind în căutarea unor răspunsuri, cei doi ajung la locul unde s-a produs accidentul de laborator, în Chicago. Filmul reuşeşte să urmărească fluent şi credibil ideea supranaturală de la baza lui, deși câteva soluţii sunt artificial create doar pentru a împinge mai departe povestea - ca de exemplu faptul că fantomele sunt imateriale, dar la un moment dat îi ajută pe protagoniști manipulând chestii materiale.
Atomsfera filmului este sumbră, apăsătoare - culorile reci, peisajul înghețat, actorii înșiși - în special Bella Thorne și Richard Harmon - sunt desprinși parcă dintr-o poveste gotică. Departamentul de machiaj pune ruj puternic pe buzele lui Bella Thorne indiferent de scenă - astfel încât actrița e bine rujată și când iese dintr-un lac înghețat și dimineața când se trezește după un coșmar și după un sărut.
Cu o premisă similară celei a serialului The Leftovers (2014) - filmul Blestemul celor rămaşi evoluează spre thriller, spre deosebire de serial ce aduce în discuție teme mai cu greutate, precum disoluția lentă, dar implacabilă a societății după evenimentul ce a dus la dispariția unei părți a populației. După un deceniu de la eveniment, lumea din filmul I Still See You/Blestemul celor rămaşi pare să se fi împăcat cu situația, evenimentul nu mai e un subiect dezbătut la știri sau discutat în clasă (protagoniștii sunt liceeni), nu există o zi de comemorare sau alte manifestări care să facă acest element parte integrantă din realitatea personajelor. Din film reiese că doar Ronnie și Kirk sunt preocupați de aceste fantome.
Ronnie Calder (Bella Thorne), o adolescentă de 16 ani, își ia micul dejun în fiecare dimineață cu tatăl ei, de fapt unul dintre „cei rămași”, un spectru al tatălui ei, care a fost ucis în urmă cu zece ani împreună cu milioane de alți oameni, când un experiment de laborator ultrasecret se termină cu un dezastru. Spuneam că este un soft SF pentru că filmul nu se concentrează pe explicarea laborioasă a modului în care aceste apariții spectrale revin, ca într-un loop, zilnic, în același loc.
Atunci când un „rămas” necunoscut ei începe să o bântuie pe Ronnie, pentru că acesta interfera cu lumea fizică în moduri despre care se credea că nu ar fi posibile (element din poveste neclarificat până la final), Ronnie caută ajutor pentru a încerca să-și dea seama ce vrea acel „rămas” de la ea. Va face echipă cu colegul ei de clasă Kirk (Richard Harman). Pornind în căutarea unor răspunsuri, cei doi ajung la locul unde s-a produs accidentul de laborator, în Chicago. Filmul reuşeşte să urmărească fluent şi credibil ideea supranaturală de la baza lui, deși câteva soluţii sunt artificial create doar pentru a împinge mai departe povestea - ca de exemplu faptul că fantomele sunt imateriale, dar la un moment dat îi ajută pe protagoniști manipulând chestii materiale.
Atomsfera filmului este sumbră, apăsătoare - culorile reci, peisajul înghețat, actorii înșiși - în special Bella Thorne și Richard Harmon - sunt desprinși parcă dintr-o poveste gotică. Departamentul de machiaj pune ruj puternic pe buzele lui Bella Thorne indiferent de scenă - astfel încât actrița e bine rujată și când iese dintr-un lac înghețat și dimineața când se trezește după un coșmar și după un sărut.
