Sinopsis
Povestea a cinci tineri care viseaza mult, dar indraznesc putin, intarziind sa se maturizeze. Ei locuiesc intr-un mic oras italian de provincie de la malul marii, pe care, din comoditate si din teama de necunoscut, ezita sa-l paraseasca. In final, unul singur dintre ei - cel mai tanar - va gasi curajul de a se desprinde si de a pleca la Roma.
"Viata unor pierde-vara mic burghezi, care nu vor si nu pot sa evadeze din atmosfera adormita a unui orasel de provincie. Considerat de unii o opera de critica sociala, iar de altii doar o cronica indulgenta si tandra a mediului copilariei si adolescentei lui Fellini, Vitelloni constituie primul mare succes al regizorului, marcand una dintre trasaturile de baza ale operei sale - cea autobiografica. Fellini, fost 'vitellone' (dupa propria marturisire), se exprima prin intermediul personajului Moraldo (singurul care evadeaza, in final) si ii condamna pe ceilalti. In ciuda numeroaselor momente comice, filmul degaja o nota de tristete, provenita din tonul plin de mila si de nostalgie adoptat de Fellini fata de personajele sale. Primul mare succes al lui Alberto Sordi, care devine echivalentul in comedie al lui Marcello Mastroianni. 'Decenii in sir el va intruchipa tipul italianului prin excelenta, un concentrat exemplar al caracteristicilor negative ale acestuia: superficialitatea, excesiva elasticitate morala, victimizarea, ignoranta, egoismul, nesinceritatea, usurinta cu care isi schimba culoarea politica si opiniile.' (Gian Piero Brunetta)" (Cinema... un secol si ceva, 2002)
"Viata unor pierde-vara mic burghezi, care nu vor si nu pot sa evadeze din atmosfera adormita a unui orasel de provincie. Considerat de unii o opera de critica sociala, iar de altii doar o cronica indulgenta si tandra a mediului copilariei si adolescentei lui Fellini, Vitelloni constituie primul mare succes al regizorului, marcand una dintre trasaturile de baza ale operei sale - cea autobiografica. Fellini, fost 'vitellone' (dupa propria marturisire), se exprima prin intermediul personajului Moraldo (singurul care evadeaza, in final) si ii condamna pe ceilalti. In ciuda numeroaselor momente comice, filmul degaja o nota de tristete, provenita din tonul plin de mila si de nostalgie adoptat de Fellini fata de personajele sale. Primul mare succes al lui Alberto Sordi, care devine echivalentul in comedie al lui Marcello Mastroianni. 'Decenii in sir el va intruchipa tipul italianului prin excelenta, un concentrat exemplar al caracteristicilor negative ale acestuia: superficialitatea, excesiva elasticitate morala, victimizarea, ignoranta, egoismul, nesinceritatea, usurinta cu care isi schimba culoarea politica si opiniile.' (Gian Piero Brunetta)" (Cinema... un secol si ceva, 2002)
