Sinopsis
Dupa ce 27 de cadavre sunt descoperite intr-un tunel prabusit din Tijuana, un barbat incearca sa desluseasca misterul, inainte de-a deveni urmatoarea victima.
Amintind de “Missing” si “Traffic”, I witness este un action/thriller cu un binevenit bonus de mister, care te lasa sa ghicesti pana in final. E realistic, cu multe secvente de actiune pe strazi murdare, nimic supra-uman. Si ii da prilejul lui Jeff Daniels sa faca unul dintre cele mai bune roluri ale sale de la Trandafirul purpuriu de Cairo incoace. Adaugati la asta o portie delicioasa de Portia De Rossi si veti avea entertainment total, un film de actiune bine gandit. Daniels e un inspector al drepturilor omului trimis la Tijuana pentru ca devenise prea incomod ca jurnalist. Dar nu e genul de ecologist idealist si militant. E, mai degraba, un individ manios si torturat. Actorul insa, nu exagereaza. Il interpreteaza cu asemenea subtilitate si finete incat stii ca esti martorul unei interpretari facute de cineva care are incredere in abilitatile sale de interpret, dupa ani si ani de experienta. Clifton Collins e un detectiv la omucideri care incearca sa-l ajute in investigatia masacrului de la granita SUA cu Mexic. Collins are o temperatura de foc latin comparabila cu cea a lui Al Pacino. Implicarea sa e atat de intensa, incat nu-ti vine sa crezi ca e cel care l-a jucat pe asasinul gay si sadic din “Traffic”. Aici e o cu totul alta fiinta – un potential star. James Spader, mereu uimitor, ne uimeste si aici cu inteligenta sa transgresiva. E genul de actor care si atunci cand cere un pahar de apa te face sa te intrebi ce vrea cu adevarat. Scenariul are ceva din vechea scoala – e, intr-un fel, o imbinare a scriiturii anilor ’70 cu dialog si ritm de secolul 21. Regizorul Rowdy Herrington exceleaza la scenele de actiune stradale, care par plauzibile fara prea multe trucuri, fara manipulari sau efecte pirotehnice. Imaginea si decorul, claustrofobice si frisonante, mustesc de secrete intunecate si premonitorii.
Amintind de “Missing” si “Traffic”, I witness este un action/thriller cu un binevenit bonus de mister, care te lasa sa ghicesti pana in final. E realistic, cu multe secvente de actiune pe strazi murdare, nimic supra-uman. Si ii da prilejul lui Jeff Daniels sa faca unul dintre cele mai bune roluri ale sale de la Trandafirul purpuriu de Cairo incoace. Adaugati la asta o portie delicioasa de Portia De Rossi si veti avea entertainment total, un film de actiune bine gandit. Daniels e un inspector al drepturilor omului trimis la Tijuana pentru ca devenise prea incomod ca jurnalist. Dar nu e genul de ecologist idealist si militant. E, mai degraba, un individ manios si torturat. Actorul insa, nu exagereaza. Il interpreteaza cu asemenea subtilitate si finete incat stii ca esti martorul unei interpretari facute de cineva care are incredere in abilitatile sale de interpret, dupa ani si ani de experienta. Clifton Collins e un detectiv la omucideri care incearca sa-l ajute in investigatia masacrului de la granita SUA cu Mexic. Collins are o temperatura de foc latin comparabila cu cea a lui Al Pacino. Implicarea sa e atat de intensa, incat nu-ti vine sa crezi ca e cel care l-a jucat pe asasinul gay si sadic din “Traffic”. Aici e o cu totul alta fiinta – un potential star. James Spader, mereu uimitor, ne uimeste si aici cu inteligenta sa transgresiva. E genul de actor care si atunci cand cere un pahar de apa te face sa te intrebi ce vrea cu adevarat. Scenariul are ceva din vechea scoala – e, intr-un fel, o imbinare a scriiturii anilor ’70 cu dialog si ritm de secolul 21. Regizorul Rowdy Herrington exceleaza la scenele de actiune stradale, care par plauzibile fara prea multe trucuri, fara manipulari sau efecte pirotehnice. Imaginea si decorul, claustrofobice si frisonante, mustesc de secrete intunecate si premonitorii.
