Abordând o temă filosofică,ideea centrală care se desprinde din această producție poloneză minimalistă,este tristețea unei vieți religioase fanatice,căzută într-un fundal incolor(alb-negru),amplificând astfel drama expresivă
Personajele,relativ puține, accentuează starea de nefericire a universului regizoral lipsit de viață. Tânăra noastră,aspiră la o spiritualitate creștină,fiind o ființă îndoctrinată.Ea dorește să devină călugăriță la mănăstire,unde s-a născut Totodată,avem parte de o căutare a rădăcinii familiale,căutare ce are efect filosofic,ridicând întrebări(în mod interpretabil,metaforic),precum care este scopul vieții sau ce este familia
Finalul,este o interogație măreață,lăsând filosofiile în ceață,și arată drumul lui Anna care urmează să devină călugăriță după ce a gustat din viciile vieții(tendință provocată de Wanda,mătușa eroinei)
În concluzie,filmul este o analiză filosofică intensă,oferind o lume moartă în care personajul titular alege în final,,calea cea dreaptă"conform dogmei creștine
lili22
pe 04 August 2018 15:21
Doua actrite foarte bune intr-un film albnegru decent.Nu de exceptie.
dincolodenume
pe 05 Februarie 2015 07:48
Ida este o drama zgronturoasa plina de insemnatate pentru ochiul scepticului ce nu intelege ce scop au toate precum familia, job-ul, copiii, lafaiala, valul unui ocean, ciripitul pasarelelor si in definitiv viata.
Putem orbecai dupa implinire in toate directiile pe care le gasim parca pline de potential sa ne ofere ceea ce cautam. Credem intotdeauna ca mai avem doar un pas pana la implinire, o ultima smucire in desertul uscat ce inconjoara mica noastra oaza imaginara, fara a fi marcata pe vreo harta pe undeva, sau sa aiba vreo carare batuta ce sa ne indrepte exact spre aceasta himera.
Fericirea este intotdeauna ori in fata ori in spate. Niciodata prezenta, palpabila, reala. O simtim doar atunci cand ne pacalim ratiunea prin excitarea simturilor, ii simtim aievea mireasma placuta si calda doar inaintea marei deziluzii, precum in mica drama pe care o traim in copilarie atunci cand citim "Puiul" de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti.
Lipsa culorii in film ne transmite mesajul ca noi insine suntem mintiti de proprii ochi, de propriul creier. Culorile nu exista, sunt doar o iluzie foarte bine mestesugita de creierul nostru. Ne mintim singuri ca lumea este ceva idilic, poetic, mirific.
"Ida" prezinta Universul intreg a fi lipsit de culoare. Chiar si in cantec ori dans poti gasi pateticul cantec al mortii ce te asteapta rabdatoare, calma, trimitandu-ti priviri oachese, vazandu-te cum te pregatesti sa devii ceea ce esti de la inceput: NIMIC.
De ce sa avem copii? De ce sa avem o familie? Acesta este scopul suprem al omului rational? De ce o cale trebuie sa fie mai buna decat alta? De ce nu putem fi lasati in pace sa ne traim propria nimicnicie in felul nostru?
Ida este un film care vorbeste parca din Cioran al nostru gata oricand sa decoloreze orice vis in care am crezut ori am fi sperat.
Un film deosebit cu o imagine exceptionala si o muzica pe masura.
aayana
pe 04 Ianuarie 2015 16:18
Ida este produsul unui regizor sătul de filmele cu clișee. Un decor minimalist va dezvălui de fapt un film filosofic – fotografic și un fundal muzical potrivit ca o mănușă.
Cele două femei sunt prezentate într-un contrast desăvărșit. În timp ce Agata Kulesza – în rolul mătușii Wanda – este o actriță experimentată, Agata Trzebuchowska – în rolul Ida/Anna – apare pentru prima oară într-o peliculă, cu inocență și stângăcie. Femeia care le-a trăit pe toate o va cunoaște pe femeia care a trăit numai în mănăstire. Cele două universuri vor interacționa dînd sens propriilor existențe.
Întoarcerea lui Pawlikowski în Polonia, după moartea soției sale, dezvăluie legătura cu pământul natal în stabilirea propriei identități și asumarea unui trecut în care evreii erau omorâți fără resentimente.
Regizorul spunea că oricine dorește să-l psihanalizeze, este de-ajuns să-i urmărească documentarele și filmele. Acolo va regăsi teme precum alienarea, trecutul emblematic, singurătatea, iubirea, etc.
Legătura cu trecutul va fi transpusă pe ecran cu vitalitate. Înainte de a depune jurământul de credință, Anna descoperă că are o rudă în viață: mătușa sa Wanda. Anna este de fapt Ida, un copil evreu, pe care moartea l-a iertat din greșeală. Așa să fie? Poate că Ida avea să salveze întreaga familie prin chemarea ei spirituală. În căutarea propriilor rădăcini, Anna va arunca o ultimă privire-buchet asupra vieții. Vedem fotografii vechi cu familia, craniile celor dispăruți, pământ dezgropat, obiceiuri din lumi diferite.
Wanda este o fostă judecătoare ale cărei verdicte au trimis chiar oameni la moarte. Fumează, bea și trăiește haotic. Experiențele ei progresive au creat un labirint psihologic. Totul pare consumat, singurul lucru sfânt rămas este sacrificiul.
Ida pășește în viață știind foarte bine pe ce drum trebuie să meargă. Tentația de a fi om înainte de a deveni sfânt, este singurul lucru neexperimentat. A fi om – chiar și pentru o clipă, îi dă puterea de a vedea viitorul. O mostră de viață va face lumină. Întrebarea ei – și apoi ce va urma? – o va ajuta să aleagă definitiv, fără păreri de rău, parcă avînd înțelepciunea unui om care a trăit o viață, a murit și a aflat Adevărul.
We’re off to Gdask to do some gigs.
Wanna come?
Ever been to the seaside?
I haven’t been anywhere.
Come along, then…
You’ll listen to us play,
we’ll walk on the beach.
And then?
Then we’ll buy a dog…
Get married, have children…
Get a house.
And then?
The usual hassles. Life.
cosmin21buc
pe 03 Ianuarie 2015 01:35
Un film bunicel european, dar care este premiat si apreciat in special de catre criticii "de peste ocean".
In rest, in cele 82 de minute are cam de toate pentru toti: istorie, nazism, comunism, evrei, holocaust, religie, filosofie, moarte, urme de sex, tigari multe, alcool, muzica jazz, muzica clasica, putin suspans, si mai putina emotie, dar totul minimalist si filmat alb negru.
In cele 82 de minute nu-ti pierzi timpul, dar nici mare lucru nu descoperi.
Pentru filmul alb-negru, recent filmat, o recomandare mult mai buna ar fi: Q.E.D.-ul romanesc, iar pentru filmul polonez cu teme relativ asemanatoare ar fi: Rózyczka, In Darkness sau Joanna.
cosmin742000
pe 27 Decembrie 2014 10:30
Un film polonez excelent .Nu stiu cum s-a intamplat asta dar pana acum nu am vazut niciun film polonez slab (e drept ca nici cehoslovac) Efectul de minimalism al filmului este sporit si de filmarea in alb-negru..Cele doua actrite principale au jucat exceptional.
xerses
pe 15 Decembrie 2014 19:27
Un film despre cunoasterea de sine inainte de a lua decizii majore in viata.
simpleminds
pe 18 Octombrie 2014 22:12
Ida.Un film in tonuri de alb,in tonuri de negru,care-ti odihnesc privirea dar iti desteapta in suflet o gama nebanuita de sentimente.Ida a ales.O singura credinta si nemurirea.In efemerul drum prin viata avem atat de multe de ales.Dar ce alegem?
cezarika21
pe 26 August 2014 19:50
Evocând o dramă cauzată de nedreptăţile războiului, "Ida" este un film minimalist care-ţi provoacă pe parcursul vizionării mai multe tipuri de senzaţii: surpriză, oroare, dispreţ, dezgust, tristeţe sau gol sufletesc. Novicea care aspiră să devină călugăriţă este nevoită să se confrunte cu trecutul propriei familii pentru a înţelege cine este şi ce îşi doreşte cu adevărat. Abia apoi poate lua o decizie în cunoştinţă de cauză, iar decizia luată uimeşte spectatorii cu atât mai mult cu cât era una puţin previzibilă.
Finalul e măreţ, profund, mai ales prin combinarea percutantelor imagini alb-negru cu Preludiul coral în Fa minor (Ich ruf' zu dir, Herr Jesu Christ) al lui J.S. Bach, aducând filmului un strop de spiritualitate care înalţă personajul principal deasupra acestei lumi mediocre în care ne zvârcolim cu toţii, sperând să descoperim scopul existenţei noastre pe Pământ.
Bine realizat pe plan tehnic, filmul are un scenariu destul de simplu, o imagine alb-negru de o plasticitate crudă, interpretări puternice şi o regie profesionistă. Din păcate, filmul are pe alocuri scăpări de ritm din cauza duratei reduse care a impus scurtarea unor secvenţe, iar din acest motiv trebuie să vizionezi cu atenţie filmul până la sfârşit pentru a-l înţelege.
wildinthecountry
pe 02 Iunie 2014 20:38
Al doilea film de 10 vazut de mine la TIFF.
O capodopera a genului si un film pe drept cuvant laudat de critici.
Filmata in alb-negru aceasta drama minimalista surprinde prin tema abordata, prin jocul excelent actoricesc , prin vizual , cinematografie si in special prin simplitate.
Nu e usor sa faci un film care pare simplu dar totodata sa fie si profund insa regizorul a reusit asta in cele 80 minute scurte ale peliculei...
Actiunea filmului se petrece in anul 1962 in Polonia, unde o tanara ucenica intr-o manastire (Anna) pe cale sa devina calugarita,afla un secret intunecat de familie , ce-i va schimba complet modul de viata,convingerile, trairile sufletesti si o va transforma spre finalul filmului caci, tanara Ida (numele sau real), va suferi o criza de identitate.
Actrita din rolul principal este perfecta in rolul Ida, conferindu-i acesteia puritatea si inocenta necesare rolului.
La polul opus se afla matusa sa si singura ruda in viata,Wanda, o fosta judecatoare alcoolica,fumatoare, de o moralitate aparent indoielnica, promiscua ,dar cu un puternic caracter autoritar. Intre cele doua personaje se va forma o puternica legatura soldata din traumele comune ale trecutului, intarita si de legatura de sange..
De vizionat obligatoriu acest film ,de care sunt sigur ca va uimi prin frumusetea sa pura.
PS:O mare nota in plus pentru coloana sonora (piesa Naima de John Coltrane)
Personajele,relativ puține, accentuează starea de nefericire a universului regizoral lipsit de viață. Tânăra noastră,aspiră la o spiritualitate creștină,fiind o ființă îndoctrinată.Ea dorește să devină călugăriță la mănăstire,unde s-a născut Totodată,avem parte de o căutare a rădăcinii familiale,căutare ce are efect filosofic,ridicând întrebări(în mod interpretabil,metaforic),precum care este scopul vieții sau ce este familia
Finalul,este o interogație măreață,lăsând filosofiile în ceață,și arată drumul lui Anna care urmează să devină călugăriță după ce a gustat din viciile vieții(tendință provocată de Wanda,mătușa eroinei)
În concluzie,filmul este o analiză filosofică intensă,oferind o lume moartă în care personajul titular alege în final,,calea cea dreaptă"conform dogmei creștine
Putem orbecai dupa implinire in toate directiile pe care le gasim parca pline de potential sa ne ofere ceea ce cautam. Credem intotdeauna ca mai avem doar un pas pana la implinire, o ultima smucire in desertul uscat ce inconjoara mica noastra oaza imaginara, fara a fi marcata pe vreo harta pe undeva, sau sa aiba vreo carare batuta ce sa ne indrepte exact spre aceasta himera.
Fericirea este intotdeauna ori in fata ori in spate. Niciodata prezenta, palpabila, reala. O simtim doar atunci cand ne pacalim ratiunea prin excitarea simturilor, ii simtim aievea mireasma placuta si calda doar inaintea marei deziluzii, precum in mica drama pe care o traim in copilarie atunci cand citim "Puiul" de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti.
Lipsa culorii in film ne transmite mesajul ca noi insine suntem mintiti de proprii ochi, de propriul creier. Culorile nu exista, sunt doar o iluzie foarte bine mestesugita de creierul nostru. Ne mintim singuri ca lumea este ceva idilic, poetic, mirific.
"Ida" prezinta Universul intreg a fi lipsit de culoare. Chiar si in cantec ori dans poti gasi pateticul cantec al mortii ce te asteapta rabdatoare, calma, trimitandu-ti priviri oachese, vazandu-te cum te pregatesti sa devii ceea ce esti de la inceput: NIMIC.
De ce sa avem copii? De ce sa avem o familie? Acesta este scopul suprem al omului rational? De ce o cale trebuie sa fie mai buna decat alta? De ce nu putem fi lasati in pace sa ne traim propria nimicnicie in felul nostru?
Ida este un film care vorbeste parca din Cioran al nostru gata oricand sa decoloreze orice vis in care am crezut ori am fi sperat.
Un film deosebit cu o imagine exceptionala si o muzica pe masura.
Cele două femei sunt prezentate într-un contrast desăvărșit. În timp ce Agata Kulesza – în rolul mătușii Wanda – este o actriță experimentată, Agata Trzebuchowska – în rolul Ida/Anna – apare pentru prima oară într-o peliculă, cu inocență și stângăcie. Femeia care le-a trăit pe toate o va cunoaște pe femeia care a trăit numai în mănăstire. Cele două universuri vor interacționa dînd sens propriilor existențe.
Întoarcerea lui Pawlikowski în Polonia, după moartea soției sale, dezvăluie legătura cu pământul natal în stabilirea propriei identități și asumarea unui trecut în care evreii erau omorâți fără resentimente.
Regizorul spunea că oricine dorește să-l psihanalizeze, este de-ajuns să-i urmărească documentarele și filmele. Acolo va regăsi teme precum alienarea, trecutul emblematic, singurătatea, iubirea, etc.
Legătura cu trecutul va fi transpusă pe ecran cu vitalitate. Înainte de a depune jurământul de credință, Anna descoperă că are o rudă în viață: mătușa sa Wanda. Anna este de fapt Ida, un copil evreu, pe care moartea l-a iertat din greșeală. Așa să fie? Poate că Ida avea să salveze întreaga familie prin chemarea ei spirituală. În căutarea propriilor rădăcini, Anna va arunca o ultimă privire-buchet asupra vieții. Vedem fotografii vechi cu familia, craniile celor dispăruți, pământ dezgropat, obiceiuri din lumi diferite.
Wanda este o fostă judecătoare ale cărei verdicte au trimis chiar oameni la moarte. Fumează, bea și trăiește haotic. Experiențele ei progresive au creat un labirint psihologic. Totul pare consumat, singurul lucru sfânt rămas este sacrificiul.
Ida pășește în viață știind foarte bine pe ce drum trebuie să meargă. Tentația de a fi om înainte de a deveni sfânt, este singurul lucru neexperimentat. A fi om – chiar și pentru o clipă, îi dă puterea de a vedea viitorul. O mostră de viață va face lumină. Întrebarea ei – și apoi ce va urma? – o va ajuta să aleagă definitiv, fără păreri de rău, parcă avînd înțelepciunea unui om care a trăit o viață, a murit și a aflat Adevărul.
We’re off to Gdask to do some gigs.
Wanna come?
Ever been to the seaside?
I haven’t been anywhere.
Come along, then…
You’ll listen to us play,
we’ll walk on the beach.
And then?
Then we’ll buy a dog…
Get married, have children…
Get a house.
And then?
The usual hassles. Life.
In rest, in cele 82 de minute are cam de toate pentru toti: istorie, nazism, comunism, evrei, holocaust, religie, filosofie, moarte, urme de sex, tigari multe, alcool, muzica jazz, muzica clasica, putin suspans, si mai putina emotie, dar totul minimalist si filmat alb negru.
In cele 82 de minute nu-ti pierzi timpul, dar nici mare lucru nu descoperi.
Pentru filmul alb-negru, recent filmat, o recomandare mult mai buna ar fi: Q.E.D.-ul romanesc, iar pentru filmul polonez cu teme relativ asemanatoare ar fi: Rózyczka, In Darkness sau Joanna.
Finalul e măreţ, profund, mai ales prin combinarea percutantelor imagini alb-negru cu Preludiul coral în Fa minor (Ich ruf' zu dir, Herr Jesu Christ) al lui J.S. Bach, aducând filmului un strop de spiritualitate care înalţă personajul principal deasupra acestei lumi mediocre în care ne zvârcolim cu toţii, sperând să descoperim scopul existenţei noastre pe Pământ.
Bine realizat pe plan tehnic, filmul are un scenariu destul de simplu, o imagine alb-negru de o plasticitate crudă, interpretări puternice şi o regie profesionistă. Din păcate, filmul are pe alocuri scăpări de ritm din cauza duratei reduse care a impus scurtarea unor secvenţe, iar din acest motiv trebuie să vizionezi cu atenţie filmul până la sfârşit pentru a-l înţelege.
O capodopera a genului si un film pe drept cuvant laudat de critici.
Filmata in alb-negru aceasta drama minimalista surprinde prin tema abordata, prin jocul excelent actoricesc , prin vizual , cinematografie si in special prin simplitate.
Nu e usor sa faci un film care pare simplu dar totodata sa fie si profund insa regizorul a reusit asta in cele 80 minute scurte ale peliculei...
Actiunea filmului se petrece in anul 1962 in Polonia, unde o tanara ucenica intr-o manastire (Anna) pe cale sa devina calugarita,afla un secret intunecat de familie , ce-i va schimba complet modul de viata,convingerile, trairile sufletesti si o va transforma spre finalul filmului caci, tanara Ida (numele sau real), va suferi o criza de identitate.
Actrita din rolul principal este perfecta in rolul Ida, conferindu-i acesteia puritatea si inocenta necesare rolului.
La polul opus se afla matusa sa si singura ruda in viata,Wanda, o fosta judecatoare alcoolica,fumatoare, de o moralitate aparent indoielnica, promiscua ,dar cu un puternic caracter autoritar. Intre cele doua personaje se va forma o puternica legatura soldata din traumele comune ale trecutului, intarita si de legatura de sange..
De vizionat obligatoriu acest film ,de care sunt sigur ca va uimi prin frumusetea sa pura.
PS:O mare nota in plus pentru coloana sonora (piesa Naima de John Coltrane)