Unul din filmele care nu i-au iesit lui Antonioni, ca sa ma exprim mai elegant.
cezarika21
pe 21 Mai 2015 09:57
Filmul ”Identificazione di una donna”, realizat de regizorul Michelangelo Antonioni la vârsta senectuții (el avea vârsta de 70 ani atunci când filmul a fost lansat), este o meditație frumoasă și tristă cu privire la nefericirea oamenilor. Având o bogată experiență de viață, Antonioni își expune cu o ironie amară propria părere din perspectiva omului care a văzut multe și a trecut prin multe.
Aflat în căutarea femeii potrivite pentru un film, dar și pentru a umple golul din viața sa, regizorul Niccolò Farra este un perfecționist greu de mulțumit care consideră că vorbele rostite distrug o relație ideală. Capabil doar să primească iubirea, dar nu s-o și transmită, Niccolò are parte doar de relații care se sfârșesc prematur, nereușind să înțeleagă ce nu a mers bine.
Oamenii nu sunt identici, fiecare având propria personalitate, propriile vise, propriile pasiuni. Soluția conviețuirii o constituie acceptarea celorlalți așa cum sunt ei și nu claustrarea lor într-un univers strâmt. Neînțelegând diferențele sufletești dintre oameni și pretinzând cât mai mult de la ceilalți, Niccolò își refuză șansa de a fi fericit. ”Mereu ne imaginăm fericirea acolo unde nu suntem. Acesta trebuie să fie motivul pentru care atâția oameni în lume suferă”, exclamă el cu tristețe la un moment dat.
Femeile rămân pentru el o enigmă precum fenomenele ce au loc în spațiul cosmic. Niccolò nu-și dă seama că sentimentele trebuie trăite și nu studiate din punct de vedere științific pentru a fi înțelese. Parabola din final cu nava care se îndreaptă spre soare pentru a înțelege cum funcționează universul este dărâmată de întrebarea simplă ”și apoi?” care sugerează că cunoașterea deplină a naturii umane nu este necesară pentru ca oamenii să trăiască fericiți. Traiul fericit poate exista chiar și în condițiile unei lumi imperfecte.
Bibi_TM
pe 22 Noiembrie 2012 19:39
Acest film se identifica foarte bine cu proverbul: '' Femeia este fiinta pe care cu cat o cunosti mai bine ... cu atat o intelegi mai putin''.
Insa, vulpoiul de Michelangelo Antonioni a avut o alta gaselnita, substituind femeia cu Soarele, intr-un dialog dintre Niccolò si nepotul sau.
Nicolo: - Ziua in care omul va intelege Soarele si dinamica sa, poate va intelege cum stau lucrurile in Univers. Si ratiunile din spatele lucrurilor.
Nepotul: - Si apoi?
cosmin742000
pe 11 Noiembrie 2011 09:28
Un film cam pretentios pentru gusturile mele, in tot cazul unul din cele care mi-a placut mai putin ale lui Antognioni
Aflat în căutarea femeii potrivite pentru un film, dar și pentru a umple golul din viața sa, regizorul Niccolò Farra este un perfecționist greu de mulțumit care consideră că vorbele rostite distrug o relație ideală. Capabil doar să primească iubirea, dar nu s-o și transmită, Niccolò are parte doar de relații care se sfârșesc prematur, nereușind să înțeleagă ce nu a mers bine.
Oamenii nu sunt identici, fiecare având propria personalitate, propriile vise, propriile pasiuni. Soluția conviețuirii o constituie acceptarea celorlalți așa cum sunt ei și nu claustrarea lor într-un univers strâmt. Neînțelegând diferențele sufletești dintre oameni și pretinzând cât mai mult de la ceilalți, Niccolò își refuză șansa de a fi fericit. ”Mereu ne imaginăm fericirea acolo unde nu suntem. Acesta trebuie să fie motivul pentru care atâția oameni în lume suferă”, exclamă el cu tristețe la un moment dat.
Femeile rămân pentru el o enigmă precum fenomenele ce au loc în spațiul cosmic. Niccolò nu-și dă seama că sentimentele trebuie trăite și nu studiate din punct de vedere științific pentru a fi înțelese. Parabola din final cu nava care se îndreaptă spre soare pentru a înțelege cum funcționează universul este dărâmată de întrebarea simplă ”și apoi?” care sugerează că cunoașterea deplină a naturii umane nu este necesară pentru ca oamenii să trăiască fericiți. Traiul fericit poate exista chiar și în condițiile unei lumi imperfecte.
Insa, vulpoiul de Michelangelo Antonioni a avut o alta gaselnita, substituind femeia cu Soarele, intr-un dialog dintre Niccolò si nepotul sau.
Nicolo: - Ziua in care omul va intelege Soarele si dinamica sa, poate va intelege cum stau lucrurile in Univers. Si ratiunile din spatele lucrurilor.
Nepotul: - Si apoi?