Părerea criticului
Hoaţa de identitate, cu Jason Bateman şi delicioasa Melissa McCarthy (o ştiţi din Bridesmaids), are vineri premiera la cinema. Dacă aţi văzut comedia Nothing to Lose/Ce-am avut şi ce-am pierdut (1997), cu Tim Robbins, veţi avea senzaţia că urmăriţi un remake. Dacă nu, vă aşteaptă un road-movie înţesat cu gaguri şi poante fără perdea. Numai că gagurile - adică acel comic de situaţie pe care îl obţii când personajele îşi pun piedici între ele, sau când ăla supraponderal cade pe burtă, ori când sforăie de se cutremură pereţii - sunt de cele mai multe ori mai tari decât glumele.
Replicile nu sunt pontoase, aşa că vor pune doar un zâmbet firav pe faţa spectatorului. Sigur, sala plină de la vizionarea organizată de distribuitor a izbucnit de mai multe ori în hohote de râs, ceea ce e semn că gagurile nu vor da niciodată greş când vine vorba de căutarea unui efect rapid. Chiar şi aşa, avem câteva momente favorite din film, preferate atât pentru efectul comic rezultat din asocierea situaţilor contrastante, dar şi pentru conţinut.
Robert Patrick, detectiv ce vânează recompense în Hoaţa de identitate, este ironizat într-o manieră ce trimite la personajul său, T-1000, din Terminator 2, iar simpaticul grăsuţ din serialul Modern Family, Eric Stonestreet, face o secvenţă demenţială până la a fi porcoasă cu Melissa McCarthy, pe la mijlocul filmului. Frumoasa Amanda Peet, pe care ne-o amintim din Changing Lanes/Miscari Periculoase (2002), e soţia naivului Sandy Patterson (Jason Bateman - cam fără sare şi piper, dar adus din Horrible Bosses de regizorul Seth Gordon), iar scenariul filmului e semnat de Craig Mazin, care făcea şi din The Hangover Part II un remake al primului Hangover. Ideea filmului a apărut, se pare, de la o statistică nu prea fericită - "aproximativ nouă milioane de americani cad victime ale furtului de identitate, cu pierderi financiare uriaşe".
Replicile nu sunt pontoase, aşa că vor pune doar un zâmbet firav pe faţa spectatorului. Sigur, sala plină de la vizionarea organizată de distribuitor a izbucnit de mai multe ori în hohote de râs, ceea ce e semn că gagurile nu vor da niciodată greş când vine vorba de căutarea unui efect rapid. Chiar şi aşa, avem câteva momente favorite din film, preferate atât pentru efectul comic rezultat din asocierea situaţilor contrastante, dar şi pentru conţinut.
Robert Patrick, detectiv ce vânează recompense în Hoaţa de identitate, este ironizat într-o manieră ce trimite la personajul său, T-1000, din Terminator 2, iar simpaticul grăsuţ din serialul Modern Family, Eric Stonestreet, face o secvenţă demenţială până la a fi porcoasă cu Melissa McCarthy, pe la mijlocul filmului. Frumoasa Amanda Peet, pe care ne-o amintim din Changing Lanes/Miscari Periculoase (2002), e soţia naivului Sandy Patterson (Jason Bateman - cam fără sare şi piper, dar adus din Horrible Bosses de regizorul Seth Gordon), iar scenariul filmului e semnat de Craig Mazin, care făcea şi din The Hangover Part II un remake al primului Hangover. Ideea filmului a apărut, se pare, de la o statistică nu prea fericită - "aproximativ nouă milioane de americani cad victime ale furtului de identitate, cu pierderi financiare uriaşe".
