Chipul tînărului care și-a pierdut mințile, care a îmbătrînit 50 de ani în cîteva zile, va rămîne gravat pentru o perioadă nedeterminată de timp în memoria tuturor celor care au rezistat pînă la sfrîrșit.
Aș recomanda producția lui Klimov și celor care cred că războiul înseamnă jocuri video și altor aplaudaci care au impresia că un conflict armat rezolvă ceva, nu rezolvă nimic cu adevărat. Oamenii se bat ca idioții pentru bucăți de pămînt. Realitatea este că dintr-un război nimeni nu iese învingător.
Acest film realizat în Bielorusia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ne prezintă în detaliu atrocitățile naziste și cruzimea de nedescris de care sunt capabili oamenii, această specie extraordinară din care facem parte, această specie de care planeta Pamînt se va descotorosi cît mai curînd.
Este de departe cel mai brutal și mai epuizant dintre toate filmele de război pe care le-am văzut și am văzut foarte multe, sunt cîteva secvențe aproape imposibil de urmărit.
Horatiucrisan
pe 22 Noiembrie 2021 22:16
Un fiom de razboi combinat cu un fiom de arta. Din pacate multe scene sunt exagerate fara rost filmul fiind lungit artificial prin prezentarea unor scene care tin mai mult de o interpretare artistica decat devun film de razboi. Tinand cont de perioada sovietica in care a fost realizat filmul este aproape lipsit de propaganda, ba din contra se poate spune ca este un film antirazboi in ciuda unor scene dure.
donna_donna
pe 05 Septembrie 2021 18:13
“Du-te sa vezi”
Am fost , am vazut si am ramas mut.... distrus , devastat , alienat....
Regizorul a reusit sa ma includa in rolul lui Florine, si fara sa-mi dau seama ce grimase am avut in timpul vizionarii , la final am ramas siderat, alienat ca si personajul principal. Nu are poveste, nu este nici o strategie in film ci totul este o aventura horor a atrocitatilor nazistilor in Bielorusia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Filmul abordeaza perspectiva lui Florine mai mult decat ansamblul evenimentelor ceea ce da nota psihologica unui film de razboi.
blackmore
pe 13 Iulie 2019 12:35
De departe cel mai bun film de raboi al tuturor timpurilor.....
borisvultur
pe 09 August 2017 23:21
De câte ori revăd filmul, mă cutremur privind fața lui Fliora - adică Alexei Kravșenko la 14 ani, luat la filmări de la o școală profesională. Forța filmului acolo e, în contorsiunile faciale ale băiatului, ca un clov tragic și damnat. Până la urmă, o față tumefiată, îmbătrânită. Alexei a studiat apoi teatrul și a jucat (și joacă) mai ales în seriale.
alali
pe 29 Februarie 2016 19:06
Sunt constient ca postand o parere critic la adresa acestui film, o sa imi atrag, cel mai sigur, o multime de critici. Insa o sa incerc sa imi argumentez alegerea personala, cat de cat obiectiv, zic eu si sper ca cei care sunt capabili sa inteleaga fundamentul unei rationament, sa imi raspunda tot la fel, pertinent si tintit la punctele mentionate de mine.
Filmul, cred ca se subintelege inca din preambulul postarii, nu mi-a placut! Ba din contra. Folosirea dezlanata si cu o abundenta agasanta de imagini socante, care isi propun sa sfredeleasca creierele celor mai slabi de inger si astfel sa castige adepti de partea manipulativa a problematici adusa pe tapet si pe care filmul pare ca vrea sa o trateaze, au ca singur scop: transmiterea de emotie, dezgust si sila fata de o anumita tabara, invadatoare si fara de dumnezeu.
Aceste imagini, bine construite cromatic avand si un stil studiat si de cele mai multe ori cu impact tintit, vorbim totusi de Elem Klimov, cel ce a regizat si "Welcome, or No Trespassing (1964)" sunt acompaniate de un mixaj de sunet chiar mai impactant decat vizualul in sine, Pana acum doar puncte forte ale filmului care nu se pot comenta sau dezbate pentru ca nu se vor gasi argumente contra ce sa stea in picioare.
Apropo de sunet, cred ca este cea mai buna coloana sonora ever. Modul in care auditivul te ajuta sa imprumuti ochii lui Floria pentru a vedea evenimentele, si mai mult, aceleasi sunete iti interpreteaza vizualul asa cum intelege mintea aceluias adolescent, este magistral. Practic tot acest fond sonor nu te lasa sa decodifici singur ceea ce vezi. Informatia fiindu-ti servita doar in maniera gandita de regizor.
Revenind la film ca produs cinematografic cu mesaj si inteles, o sa incerc sa imi argumentez "nemultumirile" punctual asa cum, fara doar si poate trebuie sa ii recunoastem tot punctual merite ce l-au transforma, in viziunea unei majoritati a criticilor, in probabil, zic ei, cel mai bun film despre razboi facut vreodata. M-a surprins insa faptul ca toti acesti titani in ale disectiei operelor cinematografice, oameni cu pareri avizate si nu sunt deloc sarcastic cand ma exprim astfel, nu si-au exprimat o parere si despre capodopera produsa cu aproape 10 ani inainte de sotia lui Klimov, The Ascent (1977). De aici deduc ca probabil nu au avut ocazia sa o vizioneze.
Argumentul 1. Vorbeam de felul in care imaginea si mai ales sunetul te transpun in mintea si in privirea lui Floria, lucru unanim ovationat de critica. E foarte adevarat, dar doar pentru prima parte a filmului. In aceasta jumatate unde o explozie iti face auzul sa-ti tiuie cateva minute bune, unde uluiala si zapaceala te invart pana ametesti si ajungi sa nu mai intelegi nimic din tot acest iures inspaimantator, isi gaseste explicatia in cea mai umana maniera de a resimti un razboi atunci cand esti nou recrut si pe deasupra mai esti si un copil. Dar vine partea a 2-a care e mult mai clara desi alienarea mintala a lui Florea atinge cote peste limita sanatatii mintale. Doar ca acum totul trebuie prezetat clar si fara urma de confuzie ca doar e vorba de rautatea dusmanilor, iar spectatorul trebuie sa inteleaga deslusit cat de ticalosi sunt acesti cotropitori. Manipulare ieftina, usor de perceput dar pe care majoritatea analistilor o trece sub tacere exclusiv pentru calitatea esteticului metamorfozei protagonistului, o idee geniala, fara doar si poate si asupra careia s-a zabovit mult prea mult si s-a scris indeajuns incat sa nu mai fie nevoie de exprimarea mea stangace. O sa spun doar ca desfigurarea pe baza de stres a tanarului incaruntit si imbatranit in fata ochilor nostri, resprezinta una dintre cele mai ravasitoare transformari propuse spre a fi prezentate pe ecranul unui televizor. Ceva atat de infiorator incat in majoritatea tarilor acest film apare cu recomandarea de 16+ sau chiar 18.
2.Suprarealismul folosit doar pentru a diaboliza armata inamica isi pierde din consistenta lui artistica atunci cand, in final, se tine mortis sa se precizeze ca 629 de sate au fost arse pana in temelii. Este iarasi o incercare de a impune o viziune artistic iar apoi cu cateva artificii tehnice, ea sa apara aievea, reala in subconstientul colectiv. Exactitatea deloc specifica unei realizari de autor, in care stilizarea faptelor, oamenilor si a evenimentelor are scop artistic, diminueaza din valoare.
3.Realismul, pentru ca desi filmul abunda in elemente specifice suprarealismului, realismul inlocuieste din cand in cand aceasta metoda de exprimare, doar ca strict in momentele cand acesta serveste scopului si agendei regizorale. Din pacate insa, efectul stilistic este doar in aparenta unul de acuratete a informatiei, intrucat totul este rastalmacit astfel incat adevarul este si nu prea. Nu tu sat cu acel nume, nu tu brigata nemteasca cu acele insemne implicata in razboi, etc.
4.De importanta istorica... ma intreb daca mai are rost sa aducem vorba, atata timp cat niciun personaj cat de cat marcant ori important in cursul evenimentelor perioadei respective nu este implicat in film, niciun punct strategic de pe harta frontului nu este nici macar pomenit, ce importanta istorica am putea gasi in opera de fata? Doar un copil dintr-o familie oarecare ce traieste intr-un sat inexistent. Un decor fictiv construit expres spre a servi unui scop anume.
5.Se vorbeste de finalul filmului ca fiind extrem de incarcat de semnificatii. Eu insa o sa ma opresc numai la acea "decenta"ce moral te opreste de la a profana un corp uman dupa ce acesta si-a primit "judecata dreapta" si a fost executat, metoda omniprezent intalnita de orice parte a baricadei te-ai afla, atunci cand vorbim de linia intai a unui front; asta chiar si in cazul in care respectivii condamnati, atunci cand traiau, au facut atrocitati de nedescris. Iarasi o insusire nobila a unui singur popor, cel rus, (nu?) O prezentare atat de explicita incat nu merita sa zabovesc asupra unei astfel de exprimari...
Concluzie: un film de manual in arta manipularii, cu fluctuatii de exprimare si trunchieri de forma si stil doar, doar o impresiona si manevra privitorul in directia dorita, dar care are o imagine si un background sonor nemaintalnit. Piesa de rezistenta ramane acea stilizare a eroului central din aceasta istorisire, schimonosire in etape ce te va bantui o viata intrega.
Nota 6,77.
pst35
pe 25 Ianuarie 2013 23:57
Multi dintre noi nici nu avem habar ce orori s-au petrecut in timpul razboaielor, saeacii rusi cand nu au fost omorati de nemti..au fost omorati de Stalin...filmul e vechiut, dar avand in vedere ca este inspirat din realitate...e impresionant...
cosmin742000
pe 20 Ianuarie 2013 00:21
Un film sovietic mult mai mult de arta , decat de razboi , pe care l-am vazut cu sonorul la maxim.Senzatia a fost coplesitoare.Efectele speciale mai ales cele sonore sunt mult peste ceea ce au scos americanii vreodata.Acest film este considerat de critici drept cel mai bun film de razboi facut vreodata.Insa acesta nu e un film de razboi ci mai mult unul de arta.Eu am vazut si filme de razboi mai bune , evident tot rusesti, dar o combinatie intre arta si razboi mai buna ca in acest film nu are cum sa existe.De asemenea filmul este lipsit de orice urma de propaganda , propaganda in care abunda toate filmele americane de razboi , ca de arta de unde atat ala americani
alex_il_fenomeno
pe 27 Decembrie 2012 19:30
unul dintre cele mai frumoase filme de razboi, venit tocmai din partea Rusiei. daca in general fiecare tara isi prezenta atrocitatile suferite, asa a fost cazul si aici, pelicula aratandu-ne ce a patimit aceasta in urma razboiului din partea Germaniei. dramatismul nu vine atat din situatii, pentru ca acestea nu sunt continue, ci din imaginile unite atat de bine incat atmosfera devine una extrem de deznadajduita, cu atat mai mult cu cat se face din perspectiva protagonistului... trebuie vazut de orice impatimit al filmelor de razboi.
mvpsebi
pe 27 Aprilie 2012 21:15
"Vino sa vezi" mi'a fost un indemn foarte usor de urmat, de la prima pana la ultima secventa fiind atras ca intr'un vortex de caracteristicile inegalabile prin frumusete si atat de specifice cinematografiei sovietice. Istoria, viata, sentimentele, tragedia au fost surprinse in cele mai pure forme. Coloana sonora, imaginea, cel putin la fel de vii ca orice alt personaj in spunerea povestii, iar impreuna cu desfasurarea simbolica, fluida a actiunii, trairilor, dialogurilor, au alcatuit portretul declinului uman, atent observat si contrastat de natura inconjuratoare, capturata extraordinar de regizor. Fereastra prin care s'a vazut filmul a fost chipul lui Floria, angelic la inceput, naiv, nevinovat, iar la sfarsit, martor fiind ororilor, ranit, aproape dement, imbatranit. Subiectul l'a urmarit si constant a cules din inocenta sa si dramatism din drumul sau crud-initiatic, feciorasul dornic de a lupta in razboi plonjase prapastios in sanul nebuniei, ce a culminat finalmente intr'un act de cruzime furioasa, de razbunare oarba, transmitand un mesaj universal si ravasitor cu privire la futilitatea groaznica a razboiului.
daron75soad
pe 18 Iulie 2011 16:25
Ideea e superba, dar punerea ei in practica lasa de dorit.
Tehnica folosita lasa de dorit (filmul e facut in URSS in 1985, deci nu e de mirare).
Daca Spielberg ar fi regizat acest film, cu siguranta era de nota 20.
LarisaElena
pe 27 Decembrie 2010 23:01
Superb film, iar baiatul are niste expresii faciale nemaipomenite. Demne de desenat.
Aș recomanda producția lui Klimov și celor care cred că războiul înseamnă jocuri video și altor aplaudaci care au impresia că un conflict armat rezolvă ceva, nu rezolvă nimic cu adevărat. Oamenii se bat ca idioții pentru bucăți de pămînt. Realitatea este că dintr-un război nimeni nu iese învingător.
Acest film realizat în Bielorusia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ne prezintă în detaliu atrocitățile naziste și cruzimea de nedescris de care sunt capabili oamenii, această specie extraordinară din care facem parte, această specie de care planeta Pamînt se va descotorosi cît mai curînd.
Este de departe cel mai brutal și mai epuizant dintre toate filmele de război pe care le-am văzut și am văzut foarte multe, sunt cîteva secvențe aproape imposibil de urmărit.
Am fost , am vazut si am ramas mut.... distrus , devastat , alienat....
Regizorul a reusit sa ma includa in rolul lui Florine, si fara sa-mi dau seama ce grimase am avut in timpul vizionarii , la final am ramas siderat, alienat ca si personajul principal. Nu are poveste, nu este nici o strategie in film ci totul este o aventura horor a atrocitatilor nazistilor in Bielorusia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Filmul abordeaza perspectiva lui Florine mai mult decat ansamblul evenimentelor ceea ce da nota psihologica unui film de razboi.
Filmul, cred ca se subintelege inca din preambulul postarii, nu mi-a placut! Ba din contra. Folosirea dezlanata si cu o abundenta agasanta de imagini socante, care isi propun sa sfredeleasca creierele celor mai slabi de inger si astfel sa castige adepti de partea manipulativa a problematici adusa pe tapet si pe care filmul pare ca vrea sa o trateaze, au ca singur scop: transmiterea de emotie, dezgust si sila fata de o anumita tabara, invadatoare si fara de dumnezeu.
Aceste imagini, bine construite cromatic avand si un stil studiat si de cele mai multe ori cu impact tintit, vorbim totusi de Elem Klimov, cel ce a regizat si "Welcome, or No Trespassing (1964)" sunt acompaniate de un mixaj de sunet chiar mai impactant decat vizualul in sine, Pana acum doar puncte forte ale filmului care nu se pot comenta sau dezbate pentru ca nu se vor gasi argumente contra ce sa stea in picioare.
Apropo de sunet, cred ca este cea mai buna coloana sonora ever. Modul in care auditivul te ajuta sa imprumuti ochii lui Floria pentru a vedea evenimentele, si mai mult, aceleasi sunete iti interpreteaza vizualul asa cum intelege mintea aceluias adolescent, este magistral. Practic tot acest fond sonor nu te lasa sa decodifici singur ceea ce vezi. Informatia fiindu-ti servita doar in maniera gandita de regizor.
Revenind la film ca produs cinematografic cu mesaj si inteles, o sa incerc sa imi argumentez "nemultumirile" punctual asa cum, fara doar si poate trebuie sa ii recunoastem tot punctual merite ce l-au transforma, in viziunea unei majoritati a criticilor, in probabil, zic ei, cel mai bun film despre razboi facut vreodata. M-a surprins insa faptul ca toti acesti titani in ale disectiei operelor cinematografice, oameni cu pareri avizate si nu sunt deloc sarcastic cand ma exprim astfel, nu si-au exprimat o parere si despre capodopera produsa cu aproape 10 ani inainte de sotia lui Klimov, The Ascent (1977). De aici deduc ca probabil nu au avut ocazia sa o vizioneze.
Argumentul 1. Vorbeam de felul in care imaginea si mai ales sunetul te transpun in mintea si in privirea lui Floria, lucru unanim ovationat de critica. E foarte adevarat, dar doar pentru prima parte a filmului. In aceasta jumatate unde o explozie iti face auzul sa-ti tiuie cateva minute bune, unde uluiala si zapaceala te invart pana ametesti si ajungi sa nu mai intelegi nimic din tot acest iures inspaimantator, isi gaseste explicatia in cea mai umana maniera de a resimti un razboi atunci cand esti nou recrut si pe deasupra mai esti si un copil. Dar vine partea a 2-a care e mult mai clara desi alienarea mintala a lui Florea atinge cote peste limita sanatatii mintale. Doar ca acum totul trebuie prezetat clar si fara urma de confuzie ca doar e vorba de rautatea dusmanilor, iar spectatorul trebuie sa inteleaga deslusit cat de ticalosi sunt acesti cotropitori. Manipulare ieftina, usor de perceput dar pe care majoritatea analistilor o trece sub tacere exclusiv pentru calitatea esteticului metamorfozei protagonistului, o idee geniala, fara doar si poate si asupra careia s-a zabovit mult prea mult si s-a scris indeajuns incat sa nu mai fie nevoie de exprimarea mea stangace. O sa spun doar ca desfigurarea pe baza de stres a tanarului incaruntit si imbatranit in fata ochilor nostri, resprezinta una dintre cele mai ravasitoare transformari propuse spre a fi prezentate pe ecranul unui televizor. Ceva atat de infiorator incat in majoritatea tarilor acest film apare cu recomandarea de 16+ sau chiar 18.
2.Suprarealismul folosit doar pentru a diaboliza armata inamica isi pierde din consistenta lui artistica atunci cand, in final, se tine mortis sa se precizeze ca 629 de sate au fost arse pana in temelii. Este iarasi o incercare de a impune o viziune artistic iar apoi cu cateva artificii tehnice, ea sa apara aievea, reala in subconstientul colectiv. Exactitatea deloc specifica unei realizari de autor, in care stilizarea faptelor, oamenilor si a evenimentelor are scop artistic, diminueaza din valoare.
3.Realismul, pentru ca desi filmul abunda in elemente specifice suprarealismului, realismul inlocuieste din cand in cand aceasta metoda de exprimare, doar ca strict in momentele cand acesta serveste scopului si agendei regizorale. Din pacate insa, efectul stilistic este doar in aparenta unul de acuratete a informatiei, intrucat totul este rastalmacit astfel incat adevarul este si nu prea. Nu tu sat cu acel nume, nu tu brigata nemteasca cu acele insemne implicata in razboi, etc.
4.De importanta istorica... ma intreb daca mai are rost sa aducem vorba, atata timp cat niciun personaj cat de cat marcant ori important in cursul evenimentelor perioadei respective nu este implicat in film, niciun punct strategic de pe harta frontului nu este nici macar pomenit, ce importanta istorica am putea gasi in opera de fata? Doar un copil dintr-o familie oarecare ce traieste intr-un sat inexistent. Un decor fictiv construit expres spre a servi unui scop anume.
5.Se vorbeste de finalul filmului ca fiind extrem de incarcat de semnificatii. Eu insa o sa ma opresc numai la acea "decenta"ce moral te opreste de la a profana un corp uman dupa ce acesta si-a primit "judecata dreapta" si a fost executat, metoda omniprezent intalnita de orice parte a baricadei te-ai afla, atunci cand vorbim de linia intai a unui front; asta chiar si in cazul in care respectivii condamnati, atunci cand traiau, au facut atrocitati de nedescris. Iarasi o insusire nobila a unui singur popor, cel rus, (nu?) O prezentare atat de explicita incat nu merita sa zabovesc asupra unei astfel de exprimari...
Concluzie: un film de manual in arta manipularii, cu fluctuatii de exprimare si trunchieri de forma si stil doar, doar o impresiona si manevra privitorul in directia dorita, dar care are o imagine si un background sonor nemaintalnit. Piesa de rezistenta ramane acea stilizare a eroului central din aceasta istorisire, schimonosire in etape ce te va bantui o viata intrega.
Nota 6,77.
Tehnica folosita lasa de dorit (filmul e facut in URSS in 1985, deci nu e de mirare).
Daca Spielberg ar fi regizat acest film, cu siguranta era de nota 20.