Idi i smotri (1985)

Acesta este un film contra atrocitatii umane, nu un film politic. Filmul prezinta atrocitatile comise de nazisti în Bielorusia si Ucraina. În timpul celui de-al doilea razboi mondial, doi baieti gasesc o pusca în nisip, simbol de o greutate grozava, în apropierea satului lor. Unul din cei doi, Floria, va pleca a doua zi cu partizanii bolsevici, care se pregatesc pentru un atac împotriva germanilor. Alaturi de acestia, va cunoaste ororile razboiului si grozaviile facute de nazisti (vestitele Einsatzgruppen) în sate. Regizorul a urmarit evocarea directa si pe baza de exemple, împingînd totul pîna acolo încît, practic, spectatorul face parte din distributie si se implica afectiv în ceea ce urmareste.

Retragerea taranilor din fata germanilor si felul în care prefera sa moara de foame este emblematic pentru atitudinea locuitorilor. De cealalta parte a oglinzii, avem scena adunarii în biserica a locuitorilor unui sat si apoi arderea lor de vii, ca simbol al ocupantilor nazisti. Între cele doua simboluri, ca fir de legatura si interpret direct, receptor în aceeasi masura cu spectatorul, se afla Floria. Pendulînd mereu între aceste planuri, filmul prezinta atrocitatile comise de nazisti, aratînd alienarea omului prin exemplul baiatului, treptat, din momentul în care se ridica împotriva unei alte fiinte umane pîna la final, cînd ajunge sa îsi piarda nu doar nevinovatia, ci si mintile...