Într-o lume dominată de o inteligență artificială ajunsă la apogeu, mai există garanția credibilă a unicității umane și a siguranței speciei noastre? Astea sunt întrebările principale pe care acest scurtmetraj — premiat recent cu o statuetă la Oscaruri — ni le adresează reci. Foarte bine interpretat de actrița principală — Ellen Parren —, scurtmetrajul german nu e atât de convingător pe cât mă așteptam și nici nu impresionează cu prospețimea unui scenariu inedit sau nemaivăzut.
Vrea să-și propună — și nu-i iese decât în puține momente — o abordare serioasă și cu un scop clar: să transmită un mesaj important despre una dintre posibilitățile (unui viitor nu știm cât de îndepărtat) conviețuirii cu AI și să provoace frisoane cu el. Am văzut destule producții pentru a putea să-mi permit o opinie în legătură cu acest subiect, iar acesta — nu o poveste nouă sau năucitoare — nu face decât să copieze teme familiare și să recicleze, chiar dacă sub altă formă, idei întâlnite în zeci de producții anterioare (făcute, cred eu, mai bine și mai aproape de adevărul care s-ar putea contura în legătură cu subiectul discutat). În orice caz, nefiind, pentru mine, excelent sau prost, îl consider un film scurt decent și... atât.
Vrea să-și propună — și nu-i iese decât în puține momente — o abordare serioasă și cu un scop clar: să transmită un mesaj important despre una dintre posibilitățile (unui viitor nu știm cât de îndepărtat) conviețuirii cu AI și să provoace frisoane cu el. Am văzut destule producții pentru a putea să-mi permit o opinie în legătură cu acest subiect, iar acesta — nu o poveste nouă sau năucitoare — nu face decât să copieze teme familiare și să recicleze, chiar dacă sub altă formă, idei întâlnite în zeci de producții anterioare (făcute, cred eu, mai bine și mai aproape de adevărul care s-ar putea contura în legătură cu subiectul discutat). În orice caz, nefiind, pentru mine, excelent sau prost, îl consider un film scurt decent și... atât.