Il compleanno (2009)

Cine a vazut "Moarte la Venetia" e imposibil sa nu remarce asemanarea intre cele doua filme : perfectiunea fizica a lui David, un adolescent care lucreaza ca fotomodel, vacanta celor doua cupluri la malul marii, pasiunea lor pentru opera, in special a lui Matteo (secventa de inceput ii arata pe cei 4 la Opera cu un Matteo transfigurat de intensitatea cu care traieste muzica), adolescentul solitar urmarit obsesiv de barbatul matur, seductia, iar in final tragedia mortii. La un moment dat David chiar apare, intr-o scurta secventa in viziunea lui Matteo, imbracat intr-un costum de marinar, exact ca personajul Tadzio, obiectul afectiunii lui Gustav din filmul lui Visconti. Il Compleanno mi-a lasat impresia unui semi-esec, nu neaparat pentru ca abordeaza aceleasi teme ca "Moarte la Venetia", si implicit pentru senzatia de deja-vu pe care ti-o lasa, ci pentru ca sentimentele personajelor sunt insuficient explorate, se trece mult prea repede peste relatia dintre Matteo si David, care ar fi trebuit mai puternic conturata si mai aprofundata, dialogurile dintre personaje sunt uneori lipsite de substanta si putin iesite din context. In plus, relatia dintre Matteo si David are la baza doar atractia fizica, cel putin asta se sugereaza, spectatorul nu are acces la conversatiile dintre cei doi, nici macar atunci cand in jurul lor sunt si celelalte personaje. Pe tot parcursul filmului exista un singur dialog intre cei doi, scurt ca durata, neutru, care nu comunica nimic despre starea personajelor. Regizorul a preferat ca gesturile pe care le fac cei doi in secventa respectiva sa le tradeze sentimentele, intr-un moment al filmului care s-a vrut a fi probabil incarcat de erotism, dar pe care Massimo Poggio (Matteo) a reusit sa-l rateze cu brio.
Notabila interpretarea trio-ului Gassman-Medeiros-Cescon.
Daca tot am amintit de "Moarte la Venetia", poate nu intamplator "Il Compleanno" a avut premiera in 2009 la Festivalul de la Venetia in afara competitiei.