O capodopera vizuală care surprinde estetica arhitectonică fascistă în câteva cadre grandioase.
Un studiu psihologic al unui traumatizat sexual in copilărie cu o familie dezorganizată cu tulburari mentale-tatal-si dependenta de morfina-mama. Reprimarea emoțiilor, conformitatea si oportunitatea comportamentului si atitudinilor lui Marcelo in timpul Italiei fasciste si imediat dupa. Interactia dintre privirile lui Marcelo si Ana in pădure in timpul asasinării prof Quadri e grăitoare si e chintesenta filmului. De văzut obligatoriu.
user-5c9f8c2e87074
pe 27 Decembrie 2019 02:38
O capodopera vizuală care surprinde estetica arhitectonică fascistă în câteva cadre grandioase.
Un studiu psihologic al unui traumatizat sexual in copilărie cu o familie dezorganizată cu tulburari mentale-tatal-si dependenta de morfina-mama. Reprimarea emoțiilor, conformitatea si oportunitatea comportamentului si atitudinilor lui Marcelo in timpul Italiei fasciste si imediat dupa. Interactia dintre privirile lui Marcelo si Ana in pădure in timpul asasinării prof Quadri e grăitoare si e chintesenta filmului. De văzut obligatoriu.
borisvultur
pe 03 Iunie 2019 19:16
Un estetism magic, în acest film realizat după romanul lui Alberto Moravia, care și-a propus „analiza fascismului ca boală a burgheziei ”. Imaginea semnată de Storaro fascinează și creează un pictural adesea renascentist.
lili22
pe 04 Mai 2018 17:49
Poate nu e cel mai bun film al lui Bertolucci dar merita o vizionare.Trintignant era foarte bun in tinerete si joaca perfect rolul celui care face pactul cu diavolul ca sa intre in randul oamenilor normali.
Sunt cateva scene interesante , cum ar fi dansul celor doua femei sau flashbackurile care aduc in discutie o copilarie tulburata de un agresor sexualRamane totul in ceata.
Stephen2D
pe 27 Noiembrie 2016 20:47
aayana
pe 13 Mai 2014 02:29
L-ai văzut vreodată pe Marcello râzînd? Oamenii prea serioși nu sunt niciodată serioși. Așa-l descrie profesorul de filosofie pe unul dintre cei mai buni studenți pe care i-a avut.
Marcello era un om normal până la 13 ani, când ucide din greșeală un homesexual care-i făcea avansuri. Peste câțiva ani îl vedem pregătindu-se de căsătorie cu o fată pe care o crede prostuță dar senzuală. Ea îi cere să meargă la spovedanie înainte de cununie, pentru a intra în rândul lumii.
Chiar dacă pare ateu, Marcello vorbește cu preotul și-i spune că nu simte nicio remușcare pentru toate răutățile pe care le-a făcut. Cine este vinovat pentru această împietrire sufletească: omuciderea, ca prim eveniment cu greutate din viața tânărului sau așa e natura omului? Teoretic ar trebui să se întâmple ceva radical, pentru a deraia de la așa-zisul făgaș al normalității, dar Marcello pare a căuta linia dreaptă, lipsită de palpitații. Vede în căsătorie o soluție pentru a deveni normal, ca toți ceilalți. Cu toate acestea, nimeni nu știe că Marcello este de fapt un spion fascist, pregătit oricând să-și servească mai-marii cu loialitate.
Studentul serios își va căuta profesorul anti-fascist, după mulți ani de la încheierea studiilor.
Filmul este alcătuit din flashback-uri. Personajele interacționează la nivel superficial, fiecare știind mereu ce se află în spatele măștilor. Salvarea aparențelor face parte din conformitate, din acea liniște falsă pe care oamenii o servesc atunci când meniul este sărac.
Trebuie să recunosc, l-am văzut mai mult dintr-o datorie inexplicabilă (orice film la care încep să mă uit, trebuie văzut integral, oricât ar fi de greoi sau plictisitor), filmul tot punîndu-l pe pauză de două luni. Salvez câteva cadre de-a dreptul fabuloase (scena cu băncile goale și tatăl nebun, dansul celor două femei, pădurea din final și privirea nepăsătoare a lui Marcello). În rest, pentru cei pasionați de istoria politică, s-ar putea să fie o alegere chiar inspirată.
cosmin_kedii
pe 28 Februarie 2013 08:13
un portret adevărata a unui om care vrea să supraviețuiască cu orice preț, "conformist" spune povestea unui om italian în timpul lui,, Mussolini ,, care lucrează în serviciile de informații.
Un studiu psihologic al unui traumatizat sexual in copilărie cu o familie dezorganizată cu tulburari mentale-tatal-si dependenta de morfina-mama. Reprimarea emoțiilor, conformitatea si oportunitatea comportamentului si atitudinilor lui Marcelo in timpul Italiei fasciste si imediat dupa. Interactia dintre privirile lui Marcelo si Ana in pădure in timpul asasinării prof Quadri e grăitoare si e chintesenta filmului. De văzut obligatoriu.
Un studiu psihologic al unui traumatizat sexual in copilărie cu o familie dezorganizată cu tulburari mentale-tatal-si dependenta de morfina-mama. Reprimarea emoțiilor, conformitatea si oportunitatea comportamentului si atitudinilor lui Marcelo in timpul Italiei fasciste si imediat dupa. Interactia dintre privirile lui Marcelo si Ana in pădure in timpul asasinării prof Quadri e grăitoare si e chintesenta filmului. De văzut obligatoriu.
Sunt cateva scene interesante , cum ar fi dansul celor doua femei sau flashbackurile care aduc in discutie o copilarie tulburata de un agresor sexualRamane totul in ceata.
Marcello era un om normal până la 13 ani, când ucide din greșeală un homesexual care-i făcea avansuri. Peste câțiva ani îl vedem pregătindu-se de căsătorie cu o fată pe care o crede prostuță dar senzuală. Ea îi cere să meargă la spovedanie înainte de cununie, pentru a intra în rândul lumii.
Chiar dacă pare ateu, Marcello vorbește cu preotul și-i spune că nu simte nicio remușcare pentru toate răutățile pe care le-a făcut. Cine este vinovat pentru această împietrire sufletească: omuciderea, ca prim eveniment cu greutate din viața tânărului sau așa e natura omului? Teoretic ar trebui să se întâmple ceva radical, pentru a deraia de la așa-zisul făgaș al normalității, dar Marcello pare a căuta linia dreaptă, lipsită de palpitații. Vede în căsătorie o soluție pentru a deveni normal, ca toți ceilalți. Cu toate acestea, nimeni nu știe că Marcello este de fapt un spion fascist, pregătit oricând să-și servească mai-marii cu loialitate.
Studentul serios își va căuta profesorul anti-fascist, după mulți ani de la încheierea studiilor.
Filmul este alcătuit din flashback-uri. Personajele interacționează la nivel superficial, fiecare știind mereu ce se află în spatele măștilor. Salvarea aparențelor face parte din conformitate, din acea liniște falsă pe care oamenii o servesc atunci când meniul este sărac.
Trebuie să recunosc, l-am văzut mai mult dintr-o datorie inexplicabilă (orice film la care încep să mă uit, trebuie văzut integral, oricât ar fi de greoi sau plictisitor), filmul tot punîndu-l pe pauză de două luni. Salvez câteva cadre de-a dreptul fabuloase (scena cu băncile goale și tatăl nebun, dansul celor două femei, pădurea din final și privirea nepăsătoare a lui Marcello). În rest, pentru cei pasionați de istoria politică, s-ar putea să fie o alegere chiar inspirată.