Părerea criticului
Dacă publicului românesc nu îi este străină, pe ecran, lumea Mafiei italiene, este meritul seriei La piovra pe care o urmăream în anii 1990. Altminteri, am văzut mafioți italieni (sau mai degrabă mafioți americani care vorbesc cu accent italienesc) în filmele lui Scorsese, fără să legăm neapărat figura lor de peisajul sicilian.
Totuși, în deceniul al noulea și al zecelea din secolul trecut, atunci când România scăpa de comunism, în Italia se desfășura un război tăcut între Mafie și autoritățile statului, care culmina în 1992 cu asasinarea a doi judecători, Giovanni Falcone și Paolo Borselino, urmată de o campanie fără precedent care trimitea zeci de capi ai lumii interlope după gratii.
Personajul principal - Tommaso Buscetta (Pierfrancesco Favino) - un veteran al Mafiei, pe care o numește când cu mândrie când cu indiferență Cosa Nostra, intervievat de celebrul judecător - și mai târziu victimă a Mafiei - este mafiotul italian tipic: cu un trecut pătat, afemeiat și cu o familie numeroasă, dar și cu pretenții de om de onoare, în fața unei campanii de asasinate a unei familii rivale preferă să devină informator: astfel, este primul mafiot care descrie în fața unui judecător structurile obscure de putere din mijlocul Mafiei, pretinzând că o face pentru a-și răzbuna copiii uciși și pentru a repara ceea ce vede a fi deviații ale crezului Cosa Nostra. Nu putem ști adevăratul motiv al acestei decizii, mai ales că personajul declară ferm că nu se teme de moarte. Persoane veroase din realitate sunt protagoniști în film, inclusiv Toto Riina, poate cea mai sumbră figură a mafiei italiene din toate timpurile.
Un film procedural, din care însă nu lipsesc scenele cu împușcături, Il traditore își are punctul culminant în sala de judecată. Calm și încrezător, Buscetta (pe care îl aștepta o viață de martor protejat, în Statele Unite, sub o identitate falsă) acuză rivalii mafioți, pe cei care de altfel i-au asasinat o parte din familie.
Carismatic, cu un aer latin, Buscetta este greu de pus într-o categorie. Fie arogant, fie modest, eroul poate reprezenta o parte mai puțin întunecată a crimei organizate - dacă lăsam la o parte faptul ca el însuși este un fost ucigaș între alți ucigași. Cu un aer mai degrabă de sătean ajuns, contrastează cu intelectualul Falcone, însă amândoi au fost cei care au făcut din Mafia siciliană o forță mai puțin temută.
Totuși, în deceniul al noulea și al zecelea din secolul trecut, atunci când România scăpa de comunism, în Italia se desfășura un război tăcut între Mafie și autoritățile statului, care culmina în 1992 cu asasinarea a doi judecători, Giovanni Falcone și Paolo Borselino, urmată de o campanie fără precedent care trimitea zeci de capi ai lumii interlope după gratii.
Personajul principal - Tommaso Buscetta (Pierfrancesco Favino) - un veteran al Mafiei, pe care o numește când cu mândrie când cu indiferență Cosa Nostra, intervievat de celebrul judecător - și mai târziu victimă a Mafiei - este mafiotul italian tipic: cu un trecut pătat, afemeiat și cu o familie numeroasă, dar și cu pretenții de om de onoare, în fața unei campanii de asasinate a unei familii rivale preferă să devină informator: astfel, este primul mafiot care descrie în fața unui judecător structurile obscure de putere din mijlocul Mafiei, pretinzând că o face pentru a-și răzbuna copiii uciși și pentru a repara ceea ce vede a fi deviații ale crezului Cosa Nostra. Nu putem ști adevăratul motiv al acestei decizii, mai ales că personajul declară ferm că nu se teme de moarte. Persoane veroase din realitate sunt protagoniști în film, inclusiv Toto Riina, poate cea mai sumbră figură a mafiei italiene din toate timpurile.
Un film procedural, din care însă nu lipsesc scenele cu împușcături, Il traditore își are punctul culminant în sala de judecată. Calm și încrezător, Buscetta (pe care îl aștepta o viață de martor protejat, în Statele Unite, sub o identitate falsă) acuză rivalii mafioți, pe cei care de altfel i-au asasinat o parte din familie.
Carismatic, cu un aer latin, Buscetta este greu de pus într-o categorie. Fie arogant, fie modest, eroul poate reprezenta o parte mai puțin întunecată a crimei organizate - dacă lăsam la o parte faptul ca el însuși este un fost ucigaș între alți ucigași. Cu un aer mai degrabă de sătean ajuns, contrastează cu intelectualul Falcone, însă amândoi au fost cei care au făcut din Mafia siciliană o forță mai puțin temută.
