Părerea criticului
Figura lui Kristin Scott Thomas deschizând filmul lui Philippe Claudel este un portret care te frapează. Scott Thomas privește ca cineva a cărui călătorie a ajuns la sfârșit. În aceste câteva momente de liniște, înțelegem de pe chipul actriței britanice mai mult decât dacă am asculta vreun monolog.
Juliette a fost eliberată din închisoare. E întâmpinată cald de sora mai mică, dar se pare că Juliette se simte mai bine cu tratamentul distant, rece al soțului lui Lea (Elsa Zylberstein), Luc (Serge Hazanavicius).
Rămâne un mister - mare parte din film - motivul pentru care Juliette a fost încarcerată. Lea evită subiectul, preocupată să dovedească mai mult că nu și-a uitat sora în acest răstimp, și să echilibreze faptul că părinții au repudiat-o pe Juliette.
Kristin Scott Thomas reușește să nu-și facă obositor personajul, creând mereu suspans prin trecerile de la sentimentul apăsător al propriei ruinări la licăririle speranței. De văzut!
Juliette a fost eliberată din închisoare. E întâmpinată cald de sora mai mică, dar se pare că Juliette se simte mai bine cu tratamentul distant, rece al soțului lui Lea (Elsa Zylberstein), Luc (Serge Hazanavicius).
Rămâne un mister - mare parte din film - motivul pentru care Juliette a fost încarcerată. Lea evită subiectul, preocupată să dovedească mai mult că nu și-a uitat sora în acest răstimp, și să echilibreze faptul că părinții au repudiat-o pe Juliette.
Kristin Scott Thomas reușește să nu-și facă obositor personajul, creând mereu suspans prin trecerile de la sentimentul apăsător al propriei ruinări la licăririle speranței. De văzut!
