Super film, cum se făceau pe vremuri, povestea este foarte emoționantă. Recomand cu mare încredere de vizionat.
NectariePopa
pe 16 Iulie 2022 14:50
Un film extraordinar despre manipulare și despre interesele în presă. Recomand să-l vedeți, pe mine m-a ținut 2 ore și jumătate lipit de scaun. Subtitrarea făcută de Raluca Gabriela Cîrcea a fost rezonabilă, cu doar câteva cuvinte lipsă sau scrise greșit.
user-5f2ceff051b71
pe 11 Iulie 2022 06:27
excepțional filmul.
l.am văzut aseară,
m.a impresionat teribil...
un regal cinematografic
pe care îl recomand cu căldură!
GabrielaSirbu
pe 09 Iulie 2022 22:03
Foarte foarte bun! Manipularea nu s-a nascut azi si nici nu e fata mare...la cinema cu voi!
dorinagoilean70
pe 22 Iunie 2022 08:58
Dupa romanul lui Honore de Balzac, filmul în limba franceză este despre povestea unui scriitor sărac din provincie,Lucien de Rubempre - care încearcă să ajungă celebru folisindu-se de talentul literar și de iubirea pentru o contesa din înalta societate. Parcursul său este unul pavat cu glorie și decădere, strans legat de lipsa lui de principii. Drumului greu al publicării unui roman, îi preferă jurnalismul mai facil, dar foarte corupt. Articolele din ziar erau publicate în funcție de cine plateste mai bine, la fel recenziile la cărtile nou apărute trebuiau cumpărate pentru a avea succes; chiar și aplauzele la teatru trebuiau cumpărate, altminteri actorii riscau niște roșii aruncate în față. Din cate am citit, Balzac a lucrat la o tipografie, iar experiența lui acolo l-a inspirat în acest roman. Jocurile murdare din presa îsi au originile adanci, iar raportat la ce vedem astăzi, nu putem spune că lucrurile au evoluat prea mult, deși presa ar trebui să fie a 3-a putere în stat...
Viața sociala franceză este foarte bine surprinsă, atat în înalta societate, cat și vulgul si forfota străzii cu prostituatele de la marginea societății.
Aș spune ca personajul Lucien mă trimite cu gandul la Dinu Păturică în varianta romanească sau la Julien Sorel din ,,Roșu și negru,,
sabinalin
pe 20 Iunie 2022 22:47
Franta primei jumatati a secolului XIX. Restauratia, dupa efervescenta din perioada Revolutiei aristocratii isi recastiga privilegiile insa burghezia incepe sa le ameninte din ce in ce mai mult statutul pe care il au. O lume stralucitoare , aceea a saloanelor pariziene, o lume in care conteaza in primul rand aparentele si apartenenta la casta. Jurnalismul la inceputurile sale, in vremurile ascensiunii, pe cand recenziile contau enorm, pe cand polemicile te ajutau sa ai un succes formidabil si sa devii unul dintre cei mai adulati oameni din metropola. Goana dupa un titlu de noblete care sa iti legitimeze eforturile. Ambitia de a urca pe scara sociala, de a deveni cineva cu adevarat important in Marele Oras. Numai ca de la ambitie si pana la iluzii pierdute nu e decat un pas.
Inca nu l-am citit pe Balzac. Am incercat in urma cu multi ani, m-am impotmolit in primele pagini excesiv de descriptive. Nu-i nimic, s-a mai intamplat si in cazul altor scriitori care nu se lasa descoperiti inca de la intaia experienta, s-a intamplat si in cazul unor capodopere cinematografice, . Nu l-am citit inca pe autorul monumentalei ,,Comedii umane,, insa am avut deja parte de doua ecranizari de mare calitate. Prima a fost ,,Mos Goriot,, cu un fabulos Charles Aznavour in rolul titular, aceasta este cea de-a doua. Sunt doua ore si jumatate care trec ca vantul si ca gandul si care il transporta pe privitor intr-o lume care nu mai exista, o lume mai tacticoasa si nu intr-atat de grabita dinspre niciunde spre nicaieri, o lume in care conteaza in primul rand aparenta dar si manierele. E imbucurator ca Academia Franceza de Film a premiat cu Cesar-ul cel mai important o astfel de pelicula in anul in care hidosul ,,Titane,, triumfa la Cannes in vreme ce ,,L evenement,, se impunea la Venezia. E o dovada ca francezii stiu inca sa faca recurs la valorile traditionale, adevarate ale unei natiuni si ale unei culturi marete.
l.am văzut aseară,
m.a impresionat teribil...
un regal cinematografic
pe care îl recomand cu căldură!
Viața sociala franceză este foarte bine surprinsă, atat în înalta societate, cat și vulgul si forfota străzii cu prostituatele de la marginea societății.
Aș spune ca personajul Lucien mă trimite cu gandul la Dinu Păturică în varianta romanească sau la Julien Sorel din ,,Roșu și negru,,
Inca nu l-am citit pe Balzac. Am incercat in urma cu multi ani, m-am impotmolit in primele pagini excesiv de descriptive. Nu-i nimic, s-a mai intamplat si in cazul altor scriitori care nu se lasa descoperiti inca de la intaia experienta, s-a intamplat si in cazul unor capodopere cinematografice, . Nu l-am citit inca pe autorul monumentalei ,,Comedii umane,, insa am avut deja parte de doua ecranizari de mare calitate. Prima a fost ,,Mos Goriot,, cu un fabulos Charles Aznavour in rolul titular, aceasta este cea de-a doua. Sunt doua ore si jumatate care trec ca vantul si ca gandul si care il transporta pe privitor intr-o lume care nu mai exista, o lume mai tacticoasa si nu intr-atat de grabita dinspre niciunde spre nicaieri, o lume in care conteaza in primul rand aparenta dar si manierele. E imbucurator ca Academia Franceza de Film a premiat cu Cesar-ul cel mai important o astfel de pelicula in anul in care hidosul ,,Titane,, triumfa la Cannes in vreme ce ,,L evenement,, se impunea la Venezia. E o dovada ca francezii stiu inca sa faca recurs la valorile traditionale, adevarate ale unei natiuni si ale unei culturi marete.