Sinopsis
Nat Moyer (Walter Matthau) si Midge Carter (Ossie Davies) sunt doi octogenari care, in ciuda neplacerilor aduse de varsta, au hotarat ca inca sa se bucure de viata. Dar nu prin actiuni spectaculoase, ci vorbind si iar vorbind. In fiecare zi se intalnesc pe o banca din Central Park, New York, si isi dau cu parerea despre tot ce exista. Nat este vorbaret, carcotas si contemplativ, iar Midge ii tine isonul. Filozofia despre viata a lui Nat este una originala, iar dialogurile dintre cei doi octogenari sprintari in gandire sunt savuroase. Nat crede ca ar trebui facut ceva cu nostalgia pe care o incearca cei ajunsi la... a treia tinerete, pentru ca se dovedeste mai periculoasa decat bolile de inima. De asemenea, in opinia lui, unul dintre avantajele varstei la care a ajuns este faptul ca poate sa treaca precum o fantoma prin viata, pentru ca nimeni nu-l mai ia in seama. Nici macar fiica lui, Clara, care este foarte enervata de personalitatea tatalui ei si ar dori sa-l interneze intr-un azil. Nu ma cheama Rappaport? este o comedie trista, dar (paradoxal) tonica, in care cei doi maestri ai comediei americane au reusit sa realizeze un adevarat spectacol al dialogurilor.
