Părerea criticului
"Demonul copilăriei" (2024) regizat de Jeff Wadlow, se prezintă ca o încercare de a explora temele horrorului supranatural prin prisma copilăriei și a imaginației. Scris de Wadlow împreună cu Greg Erb și Jason Oremland, filmul reușește să aducă pe ecran o distribuție impresionantă, cu DeWanda Wise în rolul principal, alături de Pyper Braun, Tom Payne, Matthew Sato, Betty Buckley, Veronica Falcon, Taegen Burns și Dane DiLiegro. Filmul se anunță a fi o aventură palpitantă, distingându-se prin interpretările remarcabile ale actorilor și o intrigă menită să incite imaginația.
În centrul poveștii din "Demonul copilăriei" se află Jessica (DeWanda Wise), o ilustratoare talentată, ale cărei creații aduc bucurie în inimile copiilor, dar care, paradoxal, este prinsă într-un ciclu nesfârșit de coșmaruri înfiorătoare. Dornică să găsească un leac pentru aceste vise tulburătoare, Jessica alege să se refugieze în sanctuarul copilăriei sale, casa unde și-a petrecut cei mai fericiți ani, convinsă fiind că acest spațiu plin de amintiri pozitive îi va alina tulburările nocturne. Odată revenită în acest loc, se vede nevoită să se acomodeze cu rolul de mamă vitregă pentru Taylor (Taegen Burns) și Alice (Pyper Braun), fiicele lui Max (Tom Payne) soțul său, un context care îi testează și mai mult rezistența emoțională.
Situația capătă o turnură neașteptată atunci când Alice, o fetiță înzestrată cu o imaginație vie, descoperă un ursuleț de pluș vechi în pivniță. Momentul este unul aparent inocent dar acest ursuleț, pe nume Chauncey, deschide poarta către o serie de fenomene supranaturale care încep să perturbe liniștea casei. Prietenia lui Alice cu Chauncey devine catalizatorul prin care realitatea și coșmarurile încep să se împletească într-un mod alarmant, făcând ca visele terifiante ale Jessicăi să capete contur în lumea reală. Lupta Jessicăi de a-și proteja familia împotriva unei amenințări invizibile se intensifică, punându-i la încercare atât curajul, cât și dragostea. Această călătorie emoțională și supranaturală pe care o întreprinde Jessica o forțează să se confrunte cu demonii propriului trecut. În acest labirint al fricii și al dragostei, "Demonul copilăriei" își dezvăluie adevărata esență, explorând limitele dintre real și ireal.
Interpretările actoricești conferă subtilitate poveștii. Pyper Braun, în mod special, livrează o interpretare excepțională, captând esența personajului său cu o măiestrie rar întâlnită. DeWanda Wise, de asemenea, navighează de la vulnerabilitate la forță, susținând pelicula cu o prezență scenica magnetica de la început până la sfârșit. Merită menționată și prestația remarcabilă a lui Taegen Burns în rolul lui Taylor. Interpretarea sa surprinde cu finețe transformările interioare ale unui personaj adolescent confruntat cu problemele vieții de familie și cu provocările propriilor emoții. Burns reușește să ofere o nuanță autentică rolului său, navigând cu o maturitate impresionantă prin spectrul larg de emoții cerute de scenariu. Prezența sa pe ecran, alături de cele ale lui DeWanda Wise și Pyper Braun, întărește dinamica familială centrală a filmului
Betty Buckley, în rolul Gloriei, fosta bonă a Jessicai, aduce un plus de mister, fiind poarta către trecutul întunecat al Jessicăi. Experiența sa este esențială în dezvăluirea treptată a secretelor care învăluie familia. Alix Angelis, în rolul Samanthei, mama fetelor care se luptă cu probleme psihice, oferă o interpretare convingatoare.
Veronica Falcon, în rolul Dr. Alana Soto, psiholoaga chemată să intervină în momentele tensionate, impresionează prin calmul și autoritatea pe care le emană, deși apariția sa este de scurtă durată, impactul său asupra poveștii este semnificativ. Samuel Sallary, în rolul lui Ben, tatăl Jessicai, care este internat într-un centru pentru bolnavi psihic, contribuie cu o interpretare tulburătoare. Prezența sa, deși poate nu la fel de centrală ca a altor personaje, este pivotul în jurul căruia se rotesc multe dintre secretele și traumele familiei, aducând lumină asupra trecutului complicat al Jessicăi.
Jeff Wadlow, regizorul filmului, gestionează cu abilitate echilibrul dintre construirea suspansului și evoluția personajelor, creând un ritm care ghidază publicul prin peripețiile poveștii. Cu toate acestea, "Demonul copilăriei" pare să urmeze formule bine-cunoscute ale genului horror, evocând "Poltergeist" prin multiplele referințe pe care le conține.
În ceea ce privește aspectele tehnice, coloana sonoră, compusă de Bear McCreary, adaugă o nou dimensiune tensiunii și atmosferei, în timp ce imaginea și efectele vizuale completează cu succes universul întunecat și tulburător al filmului. Decorurile reușesc să recreeze cu fidelitate lumea interioară a personajelor, accentuând contrastul între realitate și imaginație.
"Demonul copilăriei" este o peliculă care, deși nu redefinește genul horror, oferă momente de divertisment și aduce în prim plan interpretări actoricești remarcabile. Este un film care merită vizionat, mai ales pentru fanii genului și pentru cei interesați de dinamica complexă a spaimelor interioare. În ciuda unor momente predictibile, filmul reușește să capteze atenția și să ofere o perspectivă interesantă asupra modului în care trecutul și imaginația se pot întrepătrunde, afectând prezentul. Așadar, dacă sunteți în căutarea unei experiențe care să vă țină în suspans, "Demonul copilăriei" ar putea fi o opțiune demnă de luat în considerare.