In a Better World (2010)

Oamenii Care Știu Să Poarte De Grijă La Alții Și Altele Spunând: Lumea Nu Mai Muncește, Să Sufere Naibii Cum Știe Să Poarte De Grijă 4 Ani La Rând, Deoarece Numai Rău A-ți Făcut Deranjând Pe Alții Și Altele Ani La Rând, Nu Credeți Oare, Spre Exemplu:

https://youtu.be/bKlM8BNmHDA?si=qyD53iFFTtHCusJ4
Lumea Să - Și Vadă De Propria Viață, Casă, Familie, Nu Să Poarte De Grijă La Alții Și Altele, Clar.
Poate Le Intră Naibii În Cap La Oameni Și Copii O Dată Pentru Că: Dacă Deranjezi Pe Alții Și Altele Spunând Lumea Nu Mai Muncește, Suferi Ca Să Te Înveți Minte, Și Să Îți Vezi De Tine, Nu De Alții Și Altele Clar.
Așa Vă Trebuie Vouă La Nenorociții Și Nenorocitele Care A-ți Știut Să Purtați De Grijă La Alții Și Altele: Lumea Nu Mai Muncește, Când Âi Auzi Și Le Auzi Pe Nenorociți Și Nenorocite Spunând Cuvintele: Nu Mai Poți Să Faci Nimic, Păi De Ce Dracu De Nenorociți Și Nenorocite Ce Sunteți, Dobitoci Și Dobitoace Nu Va-Ți Văzut De Propria Viață, Atunci Suferiți Dracului Să Va Ieie, Că Așa Vă Trebuie Cum Știi Să Deranjezi Lumea 4 Ani Din 2015 Până În 2019, Să Vă Învățați Dracului Minte, Adică Să Înțelegeți Dracului Treabă Asta Că Trebuie Să Vă Vedeți De Propria Viață.
Trimiteți Mai Departe Aceste Informații Pentru A Ajunge La Cât Mai Multă Lume.

Comentariile sunt de prisos. O capodopera cinematografica venita din Suedia. Un cumul de drame adunate într-o singura poveste dramatica, într-un singur film, Ne învață multe lucruri ...
O regie, un scenariu, o distribuție de 10.
Recomand.
https://www.cinemagia.ro/liste/capodopere-cinematografice-top-filme-seriale-animatii-documentare-cude-mesaj-tenta-spirituala-16257/

Un film de excepție pe care Academia de Film l-a apreciat cu Oscar la categoria Cel mai bun film străin...

Un film foarte bun, cu o desfasurare dramatica al coeziunii, la un moment dat, al unor familii provenite din tari si medii total diferite, atat ca dezvoltare, cat si ca aspiratii ideologice, si destramarea periculoasa al acesteia pe criterii controversat dectrinare.

Nu mi-a placut de loc.Nu ma misca dramele celor care locuiesc in case de 300 metri patrati si isi dedica viata africanilor neglijandu-si odraslele.Daca si asta e film de Oscar , ce sa spun...
Ce de oameni cumsecade in acest film....

Ca un aspect foarte important de mentionat, acesta ar fi faptul ca filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2011, statueta pe care dupa parerea mea o merita pe deplin.
In primul rand, consider ca titlul filmului nu este ales intamplator. Acesta pune spectatorul intr-o dilema si il face sa se intrebe: oare ce s-ar intampla cu adevarat ''intr-o lume mai buna'' sau perfecta? Totul ar fi in conditii optime, nu-i asa?
Insa, de fapt, filmul acesta ne arata ca titlul este un oximoron. De ce? Pentru ca titlul sugereaza conditii optime de viata pentru toata lumea, in schimb, in film fiind evocata pur si simplu viata, cu bune si cu rele si faptul ca nu intotdeauna totul se intampla exact asa cum vrem noi. As compara acest film cu cele ale lui Iniarritu, in care povestile aparent intamplatoare ajung sa se intrepatrunda.
In Haevnen, totul porneste de la doi adolesecenti, ce vor urma sa se imprieteneasca, din cauza bully-ing-ului din scoli, un fenomen despre care toata lumea stie ca exista, dar nimeni nu vrea sa il recunoasca. Pe de alta parte, vorbind tot de filme europene, am gasit asemanari cu filmul estonian Klaas (pe care vi-l recomand cu tarie), din perspectiva agresiunii in scoli.
Ei bine dupa ce Christian si Elias se imprietenesc, totul devine din ce in ce mai complicat. Fiecare dintre cei doi are din pacate disfunctionalitati in familie, ceea ce bineinteles ca se rasfrange asupra comportamentului lor. Mama lui Christian este moarta de cancer, iar parintii lui Elias urmeaza sa se desparta si sa divorteze.
In cadrul fenomenului de agresiune, il avem atat pe Sofus, colegul de scoala al baietilor, cat si pe reactivul Lars, care in urma unui incident relativ banal, va schimba intreg cursul povestii.
Copiii decid ca acesta trebuie sa sufere si vor lua masurile ca acest fapt sa se intample.Din pacate, totul se termina relativ tragic, ceea ce da morala filmului, faptul ca fiecare personaj si-a invatat greselile si nu le va mai repeta.
Pe de alta parte, vine paralela dintre Danemarca si Africa, un orasel linistit respectiv o comunitate de africani persecutati de bandele teroriste. Desi in Danemarca nivelul de trai este unul extraordinar, despre Africa nu se poate spune acelasi lucru. Mai trebuie de asemenea mentionata si intalnirea doctorului Anton cu seful bandei de teroristi.
Trecand mai departe, trebuie sa spun ca regizorul filmului, Susanne Bier (al carei prim film pe care l-am vazut este acesta, insa m-a impulsionat sa vad cu siguranta mai multe) nu se fereste deloc sa ne arate imagini extrem de dure si situatii foarte riscante in care au fost puse personajele. De asemenea, trebuie sa spun ca la un moment dat din film, acesta aproape ca m-a facut sa plang, ceea ce nu se intampla mai deloc, insa scena a fost de o durata scurta si am putut trece peste imediat.
Ajungand la interpretarea actorilor, mi-a placut absolut toata lumea, in principal copiii (mai ales Christian care a avut o interpretare exceptionala), cat si familiile celor doi (mama doctor, tatal doctor in Africa si tatal afacerist in Londra), si nu in ultimul rand liderul bandei teroriste din Africa.
Mi-a placut foarte mult aceasta idee de contopire a doua povesti care ar putea parea total paralele. Cat despre final, dupa cum spuneam si mai sus, acesta este moralizator si este exact ce ii trebuia acestui film, insa cu varianta trista a sa, mie mi-ar fi placut de doua ori mai mult, insa sunt doar preferinte personale in materie de cinematogafie.
Pe de alta parte, filmul Haevnen si filmul The Hunt, sunt filmele nordice care mi-au placut cel mai mult, insa pe acesta in consider putin mai puternic din punct de vedere impact al imaginilor catre spectator. Per total, filmul acesta mi-a placut foarte mult, este filmul meu scandinav favorit incepand de acum si o sa il recomand tuturor celor care nu vor doar sa vada un film, ci sa traiasca o experienta.
Nota mea este 8-Foarte bun + Favorit + adaugarea in lista celor mai bune filme scandinave.
Narcis Iordache - 00:50 - 01:10

Tulburătoare poveste... Un film pe care l-aş recomanda profesorilor şi părinţilor, mai ales părinţilor. Un film care ar putea fi vizionat (şi apoi, dezbătut) şi la o oră de dirigenţie.
Un film cu miză psihologică. L-aş apropia un pic de filmul lui Innaritu, 21 grams. Amândouă sunt filme profunde, cu impact emoţional mare.
Foarte bun şi foarte bine jucat acest film, mai ales copiii au fost excepţionali.

un film extrem de bun, emotionant si cu multe invataminte. merita din plin premiile castigate. felicitari Danemarca si Suedia ptr asa o realizare! cat despre comentariu asupra filmului..............consider ca persoanele care au comentat aici.... ..au spus cam tot ce as fi spus si eu...... foarte bune comentariile referitoare la acest film.

Nu pot spune decat ca acest film are atat de multe mesaje de transmis, incat este imposibil sa nu ti se intipareasca in minte.

Într-o lume în care un adult are libertatea de a-şi construi viaţa după propriile interese, năzuinţe, idealuri, nevoile fiinţelor dependente de el, respectiv propriii copii, sunt uneori trecute în plan secund, dacă nu ignorate cu desăvârşire.
Statisticile prezintă cifre alarmante ale cazurilor de copii care din neatenţia parinţilor ajung la derapaje grave, uneori fatale.
Filmul de faţă ne prezintă o asemenea poveste, mai exact cea a doi baieţi aflaţi la preadolescenţă, vârstă critică ce îî face extrem de vulnerabili în faţa pericolelor de natură relaţională.
Dar nu vârsta este factorul principal al problemelor pe care le generează, ci situaţiile familiale neclare, pe care părinţii nu sunt capabili să le gestioneze.
Comunicarea cu un copil este extrem de dificilă, iar traumele sufleteşti pe care le au cei doi băieţi şi pe care parinţii nu le conştientizează îi împing într-o zonă de mare risc.
Elias, genul de băiat care se găseşte în fiecare clasă, adică o răţuşcă urâtă, numai bun pentru a fi transformat în ţinta răutăţilor celor mai puternici fizic, răi şi needucaţi, îşi găseşte prieten şi protector în persoana lui Christian, un copil rămas de puţin timp orfan de mamă.
Când tatăl lui Elias este incapabil să îi demonstreze fiului că are coloană vertebrală, din moment ce se lasă umilit de un alt părinte chiar în faţa lui, ce model mai bun ar fi putut găsi Elias dacă nu pe Christian, un băiat aparent puternic, capabil de acte de violenţă extremă pentru a se impune în faţa celorlalţi?
De fapt, toată această agresiune a lui Christian reprezintă durere mocnită cauzată de moartea mamei în chinuri groaznice, traumatizantă şi pentru tatăl său, faţă de care îl simţim rece încă de la început. În lipsa comunicării, îl face vinovat de pierderea suferită, dezvoltând ideea că acesta a contribuit la moartea mamei sale.
Elias se simte de asemenea pierdut între cei doi părinţi care trăiesc separat, tatăl alegând să salveze vieţi la celălalt capăt al lumii, în Africa. Paradoxal, evident, din moment ce fiul său este în mare pericol acasă.
Regizoarea alege nişte peisaje mirobolante ale continentului fierbinte, pe fondul cărora urâţenia şi mizeria umană (pe care tatăl lui Elias şi-a propus să le atenueze prin exercitarea profesiei de medic) este de-a binelea frapantă.
Un film regizat de Susanne Bier, al cărui subiect delicat, profund şi dureros este prezentat dintr-o perspectivă pe care numai o reprezentantă a sexului slab putea să o surprindă.
Îl recomand cu căldură.

Un film exceptional.
Eram curios sa il vizionez pentru ca vroiam sa stiu daca acest film a invins Incendies(2010) in cursa pt Oscar film strain 2011 pe merit sau nu.
Sunt de parere ca Incendies ar fi meritat mai degraba Oscarul....iar acest film l-as plasa imediat pe locul 2.
A treia lege a lui Newton spunea ca pentru fiecare actiune exista o reactiune.....Cum ai reactiona daca cineva raneste o persoana draga tie? Intorci obrazul(asa cum procedeaza personajul pasnic Anton) sau reactionezi si te razbuni (asa cum procedeaza personajul Christian) ?
Un film complex despre razbunare, furie, frustrare , durere....niste teme greu de atins aproape de perfectiune dar iata ca Susanne Bier reuseste in filmul sau...
Cel mai mult mi-a placut jocul actoricesc al copiilor actori ( Markus Rygaard and William Johnk Nielsen)
Nota finala 9.5/10.

O expozitie a diferentelor-lumea civilizata a Suediei si lumea a treia din Africa,violenta si nonviolenta,forta si slabiciune,lasitate si curaj.Limitele par a se sterge si sunt momente in care nu mai se pot diferentia,omul este cel care le produce si care poate stabili pe care o alege,practic este vechea poveste a alegerii intre bine si rau in conditiile in care aceste nu sunt clare.Nu cred ca este vorba de prietenie in acest film,ci de disperare, de indurare,de lupta cu tine insuti,de cat de apt esti sa faci fata dificultatilor,cat de puternic esti si de disponibil sa"intorci si celalat obraz" si pana unde merge aceasta putere.Aparent personajele cele mai puternice se dovedesc a fi si cele mai slabe,dar filmul este unul optimist si intr-un final exista o speranta pentru toti.
Interpretat magistral,cu sensibilitate si seriozitate de actorii danezi.

Minunat filmul.
Merita vazut!
Nu m-am gandit ca va fi atat de bun!

Copii sunt mult mai curajosi decat adultii. Se pare ca pe masura ce imbatranim devenim din ce in ce mai lasi.

Film despre prietenie, despre conduita profesionala, despre familie Un film care ne invita sa intelegem ca nu suntem Dumnezeu..Merita vazut.

Un film ce ridică multe întrebări: trebuie să-ți faci dreptate singur sau să ierți? Ce înseamnă prietenie adevărată: să consimți la greșelile cuiva sau să te dai la o parte cu diplomație? Ce trebuie să se întâmple pentru a uni doi oameni despărțiți? Un film despre afecțiune, suferință, răzbunare, iertare, maturizare. Coloana sonoră este de-a dreptul magnifică!

Pe 3 decembrie 2011 se vor decerna premiile Academiei Europene de film. La titlul de "Cel mai bun film european al anului" concureaza aceasta pelicula alaturi de alte cinci: "Artistul", "Baiatul cu bicicleta", "Le Havre", "Discursul regelui" si "Melancholia". Indiferent care va fi castigatorul din 3 decembrie, "Haevnen" are deja un palmares impresionant: a fost deja distins cu premiile Oscar si Globul de aur pentru "cel mai bun film strain" in 2011. E exact genul de film care are mari sanse sa recolteze premii importante: are mesaj universal, atinge probleme grave ale intregii omeniri, e foarte bine facut, foarte bine jucat. Prietenia a doi baieti cu mari probleme e firul rosu care strabate o pelicula care nu poate fi inteleasa cum trebuie decat de aceia care au trecut deja prin mari suferinte sufletesti. Spectatorul e constient ca finalul n-are cum sa fie suta la suta pozitiv si simte nevoia ca la sfarsit sa aiba macar o unda de speranta. Spre deosebire de Lars Von Trier, Susanne Bier e mai putin cinica, mai ingaduitoare cu omul intotdeauna supus inevitabilei lupte intre bine si rau. Am vazut pana acum trei din sase: acest film plus "Discursul regelui" si "Melancholia". Mi-ar fi greu sa aleg un castigator pe 3 decembrie, fiecare film are atuurile sale deloc neglijabile.

Am vazut filmul si va pot spune ca este extraordinar, un film care trebuie vazut.

In a Better World este filmul care a castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain plus Globul de Aur si o nominalizare la Academia Europeana de Film.Am terminat si eu sa il vad si pot spune ca este primul film danez vazut de mine si una din cele mai bune filme europene vazute pana acum.Merita vazut fara ezitare iar nota oferita pt film este 9.

Un film tulburător despre o lume în care copiii învață să-și urască părinții,vor să se răzbune,vor să caute iubirea și atenția de care familia lor i-a privat.Christian este puștiul care vrea să le facă dreptate tuturor celor care nu au curajul să lupte(fiind marcat de promisiunea tatălui său despre mama sa),care în final se regăsește în bunătatea Anton.

[...] reparatoriu de care am amintit nu stirbeste meritele lui In a Better World. Susanne Bier se pricepe sa spuna povesti cu morala, sondand teritorii si culturi aflate la mii de [...]

Cam pustiu pe pagina asta, si nu inteleg de ce. Filmul a meritat Oscarul pe deplin, are o poveste buna, fara artificii, o drama care nu incearca sa impuna morala cu ostentatie, ca atatea alte filme, sau sa schimbe mentalitati. Hævnen prezinta o realitate din care fiecare e liber sa-si aleaga propria concluzie. O alternativa la cinematografia americana, intesata de clisee, si uneori de prea multa superficialitate.

Trebuie mentionat/amintit ca filmul a castigat premiul Oscar 2011 pentru cel mai bun film strain

un film desprins din viata,ce dezvaluie caracterele unor personaje ce vor avea de infruntat conflicte care ii vor duce la decizii dificile situate intre razbunare si iertare.suspect de buna a fost interpretarea copiilor si in final morala filmului.

Un film bun...de la regie,scenariu,actori pana la imagine si muzica.Il recomand cu placere tuturor celor ce iubesc filmul de calitate!