,,Deceoare" ai copiat tot articolul Cristinei Corciovescu din Arc.ro ! Nu ai o parere personală sau vrei sa pari un mare intelectual ? ????????????
cris_aurel
pe 28 Ianuarie 2023 13:14
CA DE OBICEI FILM BUN ROMANESC NOTA 8
CINE ESTE ACTORUL CARE IL JOACA PE RADU ,NU ESTE TRECUT IN DISTRIBUTIE
user-5ba3b576bcdfc
pe 21 August 2021 14:58
"Deceoare" ai facut o prezentare ... științifică, deci corectă, cu un amendament: cel mai penibil, dupa Florin Piersic, pe care nu il suport, a fost Nae Caranfil. Ori fața, ori lipsa talentului, ori amândouă, cert este ca a fost penibil.
Eu am văzut filmul "pe viu" adică in anul apariției si, adolescent fiind, adică infantil, mi-a plăcut. De aceea îl revăd oricand cu placere fiindcă imi aduce aminte ce tânăr si frumos eram:)
In plus, imi aduce aminte de o palmă pe care am luat-o in stația de tramvai Moșilor cu Carol, dupa ce am iesit de la film, de la o fată necunoscută pe care am sarutat-o "mișelește":)
Deceoare
pe 01 Iulie 2020 13:22
O fată tânără(studentă la Conservator) este distribuită într-o comedie muzicală, dar aceasta refuză după ce tatăl ei nu o lasă să joace în ea. După refuz, apar mai multe oferte, alături de o melodie de succes compusă pentru ea de un admirator.
În fiecare zi mi-e dor de tine este o încropeală. Principala vină o poartă scenaristul Octavian Sava, un binecunoscut autor de scenete umoristice la Televiziunea Română pline de cioace şi glumiţe. Cam aşa arată şi filmul lui Vitanidis, o însăilare de momente presupus comice legate fără mare logică între ele doar în ideea de a stârni râsul cu orice preţ. Numai aşa se explică apariţia tam-nesam a lui Jean Constantin într-un hârdău plin cu var pe schela unei clădiri în reparaţie pentru ca apoi să se scuture şi să lase nori albi pe unde trece. Sau apariţia lui Marin Moraru şi Jean Constantin, tot tam-nesam, travestiţi în femei într-un parc de distracţii şi plasarea lor în capul unui tobogan pe care evident trebuia la în moment dat să ţâşnească cu putere apa măturându-i cu poalele în cap. Sau numărul de clovn muzical susţinut de Florin Piersic căruia trebuia spre sfârşit să i se rezerve un moment al lui după ce apăruse doar puţin la început şi apoi povestea îl cam uitase. Ai permanent impresia că de la o zi de filmare la alta mai apărea câte o idee „ce-ar fi dacă...? nu-i aşa că ar fi haios?” pe care cei din platou o şi puneau în practică şi apoi vedea monteuza Alex Petrescu unde o plasează.
Mai sunt şi glume cu adresă. Stela Popescu este Mimi, o mamă care vrea să-şi vadă fata musai pe scenă pentru că pe ea n-a lăsat-o soţul („Soţul meu nu concepe să fiu actriţă la estradă”), nimeni altul decât Arşinel în chip de mare halterofil. La un moment dat ea tabără peste Marin Moraru, de care depinde soarta artistică a fetei, invocînd studenţia lor comună şi perfect reală, la IATC. Iar fetiţa ei cea talentată se numeşte chiar Stela. Celor două Stele (cea din viaţă şi cea din film) realizatorii le-au rezervat şi un număr în care cântă şi dansează destul de grotesc pe melodia „Fetiţe dulci ca-n Bucureşti”. Sau gluma răutăcioasă la adresa lui Marin Moraru care dă autografe unor fete plătite pe ascuns de către Jean Constantin, în timp ce pe Florin Piesic aceleaşi fete îl asaltează fără nici un imbold, aşa ca în viaţă.
În acest context, despre replici de duh nu poate fi vorba. Marin Moraru repetă de câte ori poate „În fond omul nu moare decât o singură dată”, iar Jean Constantin este obsedat de ideea că „arta cere sacrificii”. Junelui prim interpretat de Viorel Păunescu i se pune în gură ceva romantic rupt din Nicolae Labiş: „E un curcubeu deasupra lumii sufletului meu”. Iar când la audiţie candidata se scălâmbăie şi cântă o piesă românească în limbi străine i se atrage atenţia că „Dacă vrem să ne impunem trebuie să cântăm ca la noi”.
Realizatorii au mizat mult pe distribuţia doldora de actori cu cotă mare la public dar cărora nu le-au oferit şi partituri pe măsura reputaţiei lor aşa că nu e de mirare că ei suprasolicită, aruncă ocheade către cameră, frazează ostentativ, doar-doar se mai alege ceva. Nici numerele muzicale nu sunt mai inspirate deşi muzica poartă două semnături ilustre ale genului – George Grigoriu şi Ionel Tudor, iar de coregrafie e responsabil Cornel Patrichi care ne livrează două numere interminabile şi repetitive de balet aşa zis modern.
Există totuşi şi două surprize notabile: prezenţa lui Nae Caranfil (pe atunci proaspăt absolvent de regie, autorul unui scurtmetraj promiţător), care joacă mai firesc decât actorii profesionişti şi cântâ mai plăcut decât Cotabiţă, şi prestaţia drăgălaşei bombe energetice numită Emilia Popescu, la primul ei rol important, al cărei „Ţurai!” este cu mult mai reuşit decât cântecul care dă titlul filmului.
Horatiucrisan
pe 04 Mai 2020 18:26
Film realizat in ultimii ani in perioadei comuniste cand in cinematografe rar se mai difuzau filme straine de calitate datorita faptului ca Ceausescu nu mai cumpara filme straine, valuta fiind destinata in exclusivitate platii datoriei externe. In conditiile acestea, cinematografele difuzau mai ales în acei ani, 86-89 fie filme rusești, poloneze, est germane, fie filme românești cu șantiere sau comedii puerile cu actori de revista ca acest film care prefigurează apariția unor penibilitati si mai mari în perioada de după 89 cum ar fi Miss Litoral, A doua cădere a Constantinopolelui. Nota 4.
balta67verde
pe 27 Octombrie 2016 09:16
O comedie foarte simpatica si relaxanta. Muzica buna, actori de extraclasa. Un film care merita revazut de mai multe ori.
cosmin742000
pe 13 Octombrie 2016 08:04
Un musical romanesc excelent.............................................
Vegetarian
pe 17 Ianuarie 2015 16:14
Acest film este reluat periodic si difuzat online la Tvr International . A fost in 17 ian 2015 si nu putea fi adaugat in vreo lista cu filme
valipet
pe 04 August 2013 13:54
Un film Extraordinar cu actori super buni , imi amintesc de regretatul Jean Constantin care juca table in spate la Palatul Copiilor cu Marin Moraru in pauza de la filmari iar noi, cei care faceam figuratie ai sorbeam vorbele si glumele de pe margine ,apoi filmarile de pe Enachita Vacarescu unde "nea Jenica" cade de pe schela si multe alte faze de care imi amintesc cu drag. Pastrez si acum fotografii de la filmari cu aproape toata echipa. Pentru mine acest film a insemnat o parte foarte frumoasa din viata poate chiar singura parte in care am fost fericit cu adevarat, merita vazut de cate ori aveti ocazia, actori ca cei din acest film sunt pe cale de disparitie ,din pacate timpul trece peste toti.
cezarika21
pe 09 Decembrie 2012 10:58
Pregătirea unui spectacol de varietăți cu muzică, dansuri și umor declanşează o serie de stratageme artistice pentru cooptarea unor tinere talente care să aducă un strop de noutate repertoriului prăfuit.
Comedie muzicală în care îşi dau concursul "comici vestiţi ai ecranului", "În fiecare zi mi-e dor de tine" este o şuşanea de final de epocă de aur, cu actori tineri, frumoşi şi voioşi. Părţile muzicale sunt destul de bune, iar tinerii joacă bine (cu un plus pentru Emilia Popescu şi Teodora Mareş). Din păcate, scenariul este subţire şi cam neserios, iar Alexandru Arşinel, Jean Constantin şi Stela Popescu sunt prea cabotini pentru a plăcea publicului. Oricum, explozia de muzică şi de veselie transformă filmul într-un spectacol agreabil.
Iulidesprefilme
pe 27 Octombrie 2012 09:38
Doar când citeşti distribuţia realizezi că merită să acorzi atenţie acestui film cu un titlu inspirat şi cu tematică amuzantă.
raraee
pe 01 Aprilie 2012 12:30
Inca un film romanesc foarte bun, care imbina minunat muzica, tineretul si comedia!
fbasil
pe 21 Noiembrie 2011 19:36
l-am vazut la vremea respectiva la cinema, l-am revazut acum vreun an la teveu, si inca imi place. l-as mai revedea. este un film deosebit, un film reconfortant.
xerses
pe 08 August 2011 12:21
Un film pe care l-am redescoperit.ce actori grozavi avem si ce filme bune se faceau....
gmirela
pe 10 Decembrie 2010 13:44
ESTE UN FILM FOARTE HAIOS SI TOTODATA ARE SI UN SUBIECT MUZICA SI DRAGOSTEA ADOR FILMELE VECHI PACAT CA NU MAI SE FAC ASEMENEA FILME DAR NICI ACTORI NU MAI AVEM LA FEL DE BUNI
atiluna
pe 22 Septembrie 2010 12:47
Foarte haios..cautam acest film si tocmai cand ma intrebam unde oare l-as putea revedea..cred ca l-am vazut la vremea respectiva de 5 ori (pe cuvant de onoare) cand am avut surpiza sa constat ca exact astazi la N24 la ora 19...dorinta imi va fi indeplinita.. Multumesc.. ..
pe 26 Octombrie 2007 00:02
Superb film.... si din pacate nu se mia face asa ceva.. si e cam dureros..
pe 02 Mai 2006 18:08
Un film exceptional despre si cu tineri, despre tinerete ... nu se mai fac asa ceva in ziua de azi.
CINE ESTE ACTORUL CARE IL JOACA PE RADU ,NU ESTE TRECUT IN DISTRIBUTIE
Eu am văzut filmul "pe viu" adică in anul apariției si, adolescent fiind, adică infantil, mi-a plăcut. De aceea îl revăd oricand cu placere fiindcă imi aduce aminte ce tânăr si frumos eram:)
In plus, imi aduce aminte de o palmă pe care am luat-o in stația de tramvai Moșilor cu Carol, dupa ce am iesit de la film, de la o fată necunoscută pe care am sarutat-o "mișelește":)
În fiecare zi mi-e dor de tine este o încropeală. Principala vină o poartă scenaristul Octavian Sava, un binecunoscut autor de scenete umoristice la Televiziunea Română pline de cioace şi glumiţe. Cam aşa arată şi filmul lui Vitanidis, o însăilare de momente presupus comice legate fără mare logică între ele doar în ideea de a stârni râsul cu orice preţ. Numai aşa se explică apariţia tam-nesam a lui Jean Constantin într-un hârdău plin cu var pe schela unei clădiri în reparaţie pentru ca apoi să se scuture şi să lase nori albi pe unde trece. Sau apariţia lui Marin Moraru şi Jean Constantin, tot tam-nesam, travestiţi în femei într-un parc de distracţii şi plasarea lor în capul unui tobogan pe care evident trebuia la în moment dat să ţâşnească cu putere apa măturându-i cu poalele în cap. Sau numărul de clovn muzical susţinut de Florin Piersic căruia trebuia spre sfârşit să i se rezerve un moment al lui după ce apăruse doar puţin la început şi apoi povestea îl cam uitase. Ai permanent impresia că de la o zi de filmare la alta mai apărea câte o idee „ce-ar fi dacă...? nu-i aşa că ar fi haios?” pe care cei din platou o şi puneau în practică şi apoi vedea monteuza Alex Petrescu unde o plasează.
Mai sunt şi glume cu adresă. Stela Popescu este Mimi, o mamă care vrea să-şi vadă fata musai pe scenă pentru că pe ea n-a lăsat-o soţul („Soţul meu nu concepe să fiu actriţă la estradă”), nimeni altul decât Arşinel în chip de mare halterofil. La un moment dat ea tabără peste Marin Moraru, de care depinde soarta artistică a fetei, invocînd studenţia lor comună şi perfect reală, la IATC. Iar fetiţa ei cea talentată se numeşte chiar Stela. Celor două Stele (cea din viaţă şi cea din film) realizatorii le-au rezervat şi un număr în care cântă şi dansează destul de grotesc pe melodia „Fetiţe dulci ca-n Bucureşti”. Sau gluma răutăcioasă la adresa lui Marin Moraru care dă autografe unor fete plătite pe ascuns de către Jean Constantin, în timp ce pe Florin Piesic aceleaşi fete îl asaltează fără nici un imbold, aşa ca în viaţă.
În acest context, despre replici de duh nu poate fi vorba. Marin Moraru repetă de câte ori poate „În fond omul nu moare decât o singură dată”, iar Jean Constantin este obsedat de ideea că „arta cere sacrificii”. Junelui prim interpretat de Viorel Păunescu i se pune în gură ceva romantic rupt din Nicolae Labiş: „E un curcubeu deasupra lumii sufletului meu”. Iar când la audiţie candidata se scălâmbăie şi cântă o piesă românească în limbi străine i se atrage atenţia că „Dacă vrem să ne impunem trebuie să cântăm ca la noi”.
Realizatorii au mizat mult pe distribuţia doldora de actori cu cotă mare la public dar cărora nu le-au oferit şi partituri pe măsura reputaţiei lor aşa că nu e de mirare că ei suprasolicită, aruncă ocheade către cameră, frazează ostentativ, doar-doar se mai alege ceva. Nici numerele muzicale nu sunt mai inspirate deşi muzica poartă două semnături ilustre ale genului – George Grigoriu şi Ionel Tudor, iar de coregrafie e responsabil Cornel Patrichi care ne livrează două numere interminabile şi repetitive de balet aşa zis modern.
Există totuşi şi două surprize notabile: prezenţa lui Nae Caranfil (pe atunci proaspăt absolvent de regie, autorul unui scurtmetraj promiţător), care joacă mai firesc decât actorii profesionişti şi cântâ mai plăcut decât Cotabiţă, şi prestaţia drăgălaşei bombe energetice numită Emilia Popescu, la primul ei rol important, al cărei „Ţurai!” este cu mult mai reuşit decât cântecul care dă titlul filmului.
Comedie muzicală în care îşi dau concursul "comici vestiţi ai ecranului", "În fiecare zi mi-e dor de tine" este o şuşanea de final de epocă de aur, cu actori tineri, frumoşi şi voioşi. Părţile muzicale sunt destul de bune, iar tinerii joacă bine (cu un plus pentru Emilia Popescu şi Teodora Mareş). Din păcate, scenariul este subţire şi cam neserios, iar Alexandru Arşinel, Jean Constantin şi Stela Popescu sunt prea cabotini pentru a plăcea publicului. Oricum, explozia de muzică şi de veselie transformă filmul într-un spectacol agreabil.