Netflix
×
Utilizator
×
Părerea criticului
Dupa cunostintele mele, „Sef, si putin mai mult” („In good company”) este prima comedie cu adevarat serioasa despre lumea „yuppies”-ilor – acesti sclavi moderni ai multinationalelor.

„Yuppies” (executivii exclusiv orientati spre cariera, cu bani multi & timp putin) sunt un fenomen recent in Romania; Paul Weitz („About a Boy”) ii surprinde insa la ei acasa, in SUA, unde „yuppies” nu sunt tocmai recenti: exista, deja, tata-yuppie, fata-yuppie & nepoteii-yuppie...

Chiar daca „Sef, si putin mai mult” ofera foarte mult in prima jumatate a filmului (dialoguri brici, situatii iuti si o desteapta psihologie a „companiei”), lasandu-ne putin dezamagiti in a doua si mai ales la final (total conventional, neconvingator si didactic), filmul lui Weitz are meritul de a surprinde aceasta lume „cu garda jos”, punand fata in fata doua generatii de yuppies: Dan Foreman, 51 de ani (Dennis Quaid), fostul sef al departamentului de Vanzari de la „Sports America”, si Carter Duryea, 26 de ani (Topher Grace, un „newcomer” excelent”!), fostul nu-se-mai-stie-ce devenit seful lui Dan.

Dar Carter – desi ajuns in noua pozitie prin joc de glezne & lipsa de scrupule, adica prin CV-ul oricarui yuppie – nu este, totusi, acea fiara de birou pe care o anuntau primele scene ale filmului, iar lucrul acesta devine evident atunci cand Carter o-ntalneste pe (& se-ndragosteste de) Alex, fiica mai mare a lui Dan (Scarlett Johansson).

Daca relatia de birou cu Dan scoate la iveala resursele de ingenuitate si buna-credinta ascunse in Carter, relatia de-dupa-birou cu Alex dezvaluie motivele pentru care Carter este parasit mereu de gagici: exact aceleasi!

„Sef, si putin mai mult” nu este numai despre a fi slab sau puternic la serviciu, ci si in afara lui – cand esti in serviciul femeii... De vazut!