Comentarii Comentează
  • jokeru28
    pe 12 Iunie 2024 11:35
    Un documentar foarte bun, care inspira, motiveaza. La final chiar m-am trezit candtand prin casa, cu oua ore inainte de amerge la munca: "Romania, Romania, ole ole ole!" :)) Abia astept EURO 2024, chiar daca nu imi fac mari sperante. E cu un cu totul alt nivel, unde si celelalte echipe au parte de astfel de motivari in vestiare, in afara lor, etc. Asteptand putin, poate voi primi mai mult. Vedem. Succes Romania!
  • BozA
    pe 22 Mai 2024 17:05
    Un portret emoționant al ambiției, determinării, curajului și pasiunii pentru fotbal. Frumos de vazut devotamentul și încrederea în sine necesare pentru a forma și a menține o echipă unită.
  • mariaisabelle29
    pe 22 Mai 2024 16:19
    Filmul surprinde esența fotbalului și a spiritului de echipă într-un mod profund și emoționant. Acest film ne poartă prin culisele povestii de calificare la Euro 2024, arătând cum o echipă în care aproape nimeni nu mai credea s-a transformat într-o familie unită și determinată să reușească. Sunt surprinse atât momentele de acțiune pe teren, cât și clipele de introspecție și unitate din afara acestuia. Muzica și montajul completează perfect atmosfera, intensificând impactul emoțional al fiecărei scene. Este un omagiu adus pasiunii pentru sport și puterii umane de a depăși obstacolele prin muncă în echipă și solidaritate. Recomand acest documentar tuturor, nu doar fanilor fotbalului, ci și celor care apreciază poveștile de viață autentice și inspiraționale.
  • R_Afc
    pe 16 Mai 2024 13:15
    Indolența elvețienilor, conflictele din Ucraina și Israel, au fost prinicpalele ingrediente care au dus această națională de mediocri pe locul întîi în grupă. Nevînvinsă, dar cu capul plecat, așa cum le stă bine romînilor, pentru că în ciuda strădaniei motivaționale pe care Remus Achim încearcă să o împletească cu ață albă, realitatea ne contrazice. Mediocritate pentru eternitate. Tragedia culturilor minore. Mesajele sfîrșesc în a fi biete caricaturi, fatalismul ne bîntuie în continuare.

    Tricolorii chiar merită felicitați pentru că au reușit să păcălească fotbalul, nu trebuie să ne reproșăm norocul. Miliarde de oameni, printre care mă număr și eu, sînt fascinați de superficialitatea, șmechereala și simulările de pe terenul de fotbal, unde scoaterea mingei din ațele porții cade în plan secund. Fotbalul este în altă parte.

    De la Ilie Năstase la Nicușor Stanciu, succesiunea documentarelor este nefericită. În librării, pe Pătraru îl veți găsi lîngă Proust. Secvențele cu adevărat interesante sînt cele cu Ianis Hagi, unde am reușit să vedem tristețea apăsătoare a unui om strivit de numele tatălui, unui om care nu cred că și-a dorit foarte mult să ajungă fotbalist, unui om pe care toata lumea îl strigă pe prenume, pila tristă a naționalei.

    Cînd nu ai rezultate, produci documentare, asta pare a fi strategia FRF pentru dezvoltarea fotbalului romînesc. Nu-și va aduce nimeni aminte de acești băiețandrii peste cinci ani, la fel cum nimeni nu știe pe de rost titularii naționalei Emiratelor Arabe Unite care au participat la Cupa Mondială din 1990. Aștept și un documentar despre meciurile amicale ale echipei naționale. În inima amicalelor glorioase.