Plimbându-se prin parc, vagabondul Charlot întâlnește două cupluri, un vânzător de cârnăciori, un polițist și un hoț de buzunare. Interacțiunea tuturor acestor personaje este violentă, fiecare personaj masculin primind șuturi în fund și cărămizi în cap, în timp ce poșeta unei doamne, furată de hoț, trece pe rând și de mai multe ori pe la toate personajele.
Vizionând marea majoritate a scurtmetrajelor lui Chaplin, mi-am creat obiceiul de a le privi cu îngăduință deoarece anii de început ai cinematografiei erau destul de grei, iar mijloacele financiare puse la dispoziție de studiouri nu permiteau cheltuieli de producție decente. Cu toate acestea, chiar dacă majoritatea scurtmetrajelor sus-menționate merită vizionate și astăzi datorită umorului spumos, există și excepții.
”In the Park”, spre exemplu, este unul dintre cele mai slabe producții chapliniene, atât din cauza lipsei de imaginație, cât și a repetiției la nesfârșit a gagurilor până devin de-a dreptul obositoare. Nu am schițat nici măcar un zâmbet pe parcursul vizionării scurtmetrajului, iar multe momente pretins comice mi s-au părut de prost gust. Cuvântul cheie este plictiseala.
Vizionând marea majoritate a scurtmetrajelor lui Chaplin, mi-am creat obiceiul de a le privi cu îngăduință deoarece anii de început ai cinematografiei erau destul de grei, iar mijloacele financiare puse la dispoziție de studiouri nu permiteau cheltuieli de producție decente. Cu toate acestea, chiar dacă majoritatea scurtmetrajelor sus-menționate merită vizionate și astăzi datorită umorului spumos, există și excepții.
”In the Park”, spre exemplu, este unul dintre cele mai slabe producții chapliniene, atât din cauza lipsei de imaginație, cât și a repetiției la nesfârșit a gagurilor până devin de-a dreptul obositoare. Nu am schițat nici măcar un zâmbet pe parcursul vizionării scurtmetrajului, iar multe momente pretins comice mi s-au părut de prost gust. Cuvântul cheie este plictiseala.