Sinopsis
Film-reportaj despre festivitatile de ianugurare a Arcului de Triumf din Bucuresti, desfasurate la 1 decembrie 1936.
Arcul de Triumf din Bucuresti a fost realizat in 1922 de arhitectul Petre Antonescu, pentru a se celebra incoronarea Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari. Din cauza timpului scurt de realizare, doar scheletul constructiei a fost turnat in beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresiva, cauzata de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea "Micului Paris" interbelic. De-abia in 1932, in urma unui articol de-al lui Mihai Mora, intitulat sugestiv "O datorie imperioasa", situatia deplorabila a Arcului de Triumf revine în atentia opiniei publice, decizandu-se inlocuirea basoreliefurilor din ipsos cu unele definitive, din piatra sau marmura de Ruschita. De data aceasta, autorul - lucrarile fiind dirijate de acelasi Petre Antonescu - a dat edificiului o nota mult mai sobra in ceea ce priveste finisajul exterior, cerand artistilor pe care i-a cooptat sa se incadreze in aceasta noua maniera de lucru. Printre acestia s-au aflat Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constatinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, nume cunoscute in acea perioada.
Finantarea a fost asigurata prin subscribtii publice, numeroasele asociatii si societati ale fostilor combatanti din primul razboi mondial contribuind cu peste 7 milioane de lei, raspunzand apelurilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apararii Nationale. La 1 decembrie 1936, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania, a avut loc ceremonia inaugurarii, in prezenta Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate.
Filmul a fost difuzat si in cadrul jurnalului de actualitati cinematografice Jurnalul sonor O.N.T.
Arcul de Triumf din Bucuresti a fost realizat in 1922 de arhitectul Petre Antonescu, pentru a se celebra incoronarea Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari. Din cauza timpului scurt de realizare, doar scheletul constructiei a fost turnat in beton armat, minunatele basorieliefuri exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresiva, cauzata de intemperii, a aspectului exterior al Arcului de Triumf, acesta ajungand la inceputul anilor 1930 un "monument incomod" pentru imaginea "Micului Paris" interbelic. De-abia in 1932, in urma unui articol de-al lui Mihai Mora, intitulat sugestiv "O datorie imperioasa", situatia deplorabila a Arcului de Triumf revine în atentia opiniei publice, decizandu-se inlocuirea basoreliefurilor din ipsos cu unele definitive, din piatra sau marmura de Ruschita. De data aceasta, autorul - lucrarile fiind dirijate de acelasi Petre Antonescu - a dat edificiului o nota mult mai sobra in ceea ce priveste finisajul exterior, cerand artistilor pe care i-a cooptat sa se incadreze in aceasta noua maniera de lucru. Printre acestia s-au aflat Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Mac Constatinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu, nume cunoscute in acea perioada.
Finantarea a fost asigurata prin subscribtii publice, numeroasele asociatii si societati ale fostilor combatanti din primul razboi mondial contribuind cu peste 7 milioane de lei, raspunzand apelurilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apararii Nationale. La 1 decembrie 1936, cand se implineau 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania, a avut loc ceremonia inaugurarii, in prezenta Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a printului mostenitor Mihai, a membrilor guvernului Romaniei si a numerosi invitati de onoare din tara si din strainatate.
Filmul a fost difuzat si in cadrul jurnalului de actualitati cinematografice Jurnalul sonor O.N.T.
