Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto (1970)

Tot timpul filmele vechi au ascuns în scenariul lor o poveste unică, originală, irepetabilă până astăzi. Excelent comentariul lui Cezarika21, nimic de adăugat în legătură cu acest film. Deși pelicula contrariază la început pe motiv că comisarului vinovat nu-i este teamă să lase numeroase indicii despre crimă, în final înțelegem satira și aroganța sa cu privire la valoarea de adevăr a legii. Toți sunt vinovați, dacă nu sunt oameni ai legii. La fel de bun și pasajul lui Kafka din final..

Printre cele mai bune filme văzute vreodată, prea deștept ca să placă românilor...

Un film foarte original care numai in Italia putea fi realizat desi situatii identice sunt peste tot.Gian Maria Volonte face un rol foarte bun

"Avem impresia despre noi ca suntem niste servitori ai legii, si orice apartine legii scapa judecatii umane". Zicerea lui Kafka e cheia de bolta a acestui film care e o satira foarte serioasa la adresa unui sistem care a fost si a ramas putred, nu exista sistem perfect construit de oameni si e logic sa fie asa atat timp cat oamenii sunt imperfecti. Chiar daca "Indagine..." e puternic legat de evenimentele politice petrecute in Italia anilor 1970 filmul are suficienta forta incat sa fie privit cu mare interes si in zilele noastre. Valoarea sa e ridicata si datorita marilor actori Gian Maria Volonte si Florinda Bolkan, pe ea am vazut-o intr-un rol de forta si in excelentul serial "La piovra".

Cei care au citit romanul ”Crimă și pedeapsă” al lui Dostoievski s-au întrebat în mod sigur din ce motiv studentul Raskolnikov a săvârșit dubla crimă? Răspunsul e unul singur: pentru că se considera un om superior pe care nicio lege omenească nu avea dreptul să-l pedepsească. ”Indagine su un cittadino al di sopra di ogni sospetto” începe în mod similar cu o crimă aparent inexplicabilă, lăsându-și spectatorii să ghicească finalul: va fi pedepsit criminalul sau nu?

Ca și Raskolnikov, comisarul anonim din film (personaj interpretat genial de Gian Maria Volonté) săvârșește crima pentru că se consideră, în calitate de slujitor al Legii, deasupra judecății omenești. Nicio probă adusă din afara sistemului împotriva unui slujitor al Legii nu are valoare, deoarece Statul e mai presus de cetățean, iar reprezentanții săi reprezintă Puterea. Suntem într-o deplină atmosferă kafkiană, în care Puterea dispune, iar oamenii trebuie să se supună. Crima comisarului are rolul de a testa coeziunea Puterii și de a demonstra că reprezentanții săi sunt ”mai presus de orice bănuială”.

Filmul lui Elio Petri este o satiră politică cu accente absurde ce încearcă să arate cum funcționează mecanismul puterii și cum pretinsa democrație este în fapt doar o formă subtilă a unui totalitarism supranațional. Teroarea îi menține pe oameni sub control, iar delictele și imoralitatea sunt acceptate cât timp nu conduc la crimă-gândire (concept formulat de Orwell). Nimic nu scapă controlului puterii, iar reprezentanții săi știu totul. ”Nu există om nevinovat, ci numai om a cărui vinovăție nu a fost încă dovedită”, afirma Stalin (menționat de mai multe ori în film). Aceasta este logica permanentă a puterii.

Demonstrația finală a puterii este genială și lipsită de echivoc. Autoritatea nu este niciodată vinovată, sugerează Elio Petri, iar dovezile sunt doar simple pretexte folosite împotriva celor indezirabili și inutilizate împotriva celor care susțin sistemul. În concluzie, filmul este o parabolă politică ce pătrunde în mecanismele puterii și evidențiază modul în care sunt comise abuzurile.

Unii considera acest film drept o satira. Cred ca e ridicat pe nedrept pe un piedestal mult prea inalt. Intr-adevar, elemente satirice exista. Finalul este unul tipic, apoi mai vine si acel citat din Kafka. Dar restul filmului pare mai degraba o parodie. Totul este disproportionat, discursurile sunt penibile, transformarile personajului exagerate, acum e un dur si un dictator, acum e un catelus cu ochii umezi; toate astea creaza o atmosfera artificiala. Personajul, o sa il tot numesc asa, nu e vina mea ca nu are nume, desi se doreste sa fie o tipologie, este prost creionat. Bineinteles ca este o "scapare" voita, aceasta cu lipsa numelui, dar e un alt amanunt care ne scoate din ritm, ne distanteaza de la cursul normal al actiunii.
Am vazut ovatiile aduse lui Gian Maria Volonte pentru interpretarea personajului "Inspector". Sincer, nu pot sa vad, oricat m-as chinui aceasta stralucire. Tot rolul se rezuma la recitari sfortate, niste chinuieli ce au ca rezultat acele fete rosii cu ochii iesiti din orbite, fete cauzate de o proasta coordonare a respiratiei. Am mai vazut acest tip de interpretare ce se vrea nevrotica la alti actori. Sa luam ca exemplu un contemporan ca Al Pacino. Are un nerv in anumite scene incat ajunge si sa scuipe sau sa saliveze in timpul discursului. Dar niciodata nu o sa-l vezi ca se sufoca.
Oricum, daca pentru unii aceasta a "Inspectorului" - Gian Maria Volontè - e una din primele 5 interpretari din istorie, ce pot eu sa le spun? Probabil ca primi patru sunt Brando, DeNiro, Pacino, Hopkins, C. Scott, Newman, Day-Lewis, Nicholson, O'Toole, ... dar stai ca am trecut de mult de cinci. Se pare ca jumatate din cei amintiti, cu ale lor interpretari monumentale nu se califica in fata acestui anonim..., inspector anonim.
Secventa caricaturala de prezentare a urmelor gasite la locul crimei are o nuanta atat de ridicola, nivelul criticii si al absurdului coboara atat de jos incat dezgusta. De fapt tot ambientul si oamenii par anacronici. Parca tot discursul e imprumutat de la vreun lider al vreunei tari bananiere, de mana a 4-a.
Probabil ca importanta care i se acorda si aura de film de autor se datoreaza contextului politico-social al Italiei acelor ani. Altfel nu vad marea realizare a acestui film.
Slab, gresit, exagerat, ridicol. Un 4,45 doar pentru prezenta Florindei Bolkan.
Ps. Si unde mai pui ca e prima parte a unei asa-zise trilogii a nevrozei. Eu unul nu imi doresc astfel de tulburari, asa ca va las pe voi sa savurati celelalte doua parti.

Un scenariu foarte original, ne spune povestea unui inspector de poliție respectat, care comite o infracțiune și lasă în mod deliberat indicii doar pentru a afla cât de mare este reputatia lui de "cetățean mai presus de orice suspiciune".

Actorul Gian Maria Volonte rămâne în istoria filmului italian un actor remarcabil...

Acest film este o modalitate de a ilustra modul în care puterea poate face un om nebun și decadent, cum poate sa ajungă sa facă haz de toată lumea, inclusiv jurnaliști și colegii săi proprii

Un film politist italian , excelent , a carei principala trasatura este ceea ce lipseste la toate filmele americane de azi : ORIGINALITATEA. Nu am mai vazut asa ceva , cu toate ca am vazut peste 1000 de filme giallo si politiste italiene..

Gian Maria Volonte joaca fenomenal. I-as plasa interpretarea intre primele 5 din istoria cinematografiei, in ceea ce priveste portretizarea unui politist. Pe langa asta, filmul scoate la iveala niste aspecte infricosatoare ale societatii. Excesul de putere, aviditatea dupa aceasta, politia politica, cardasia existenta in politie si, implicit, si in alte intreprinderi etc.