Părerea criticului
"Insidious: Ușa Roșie" este o nouă experiență în universul macabru al francizei Insidious. Cel mai recent capitol din această serie aduce elemente proaspete, care reușesc să înnoiască atmosfera horror deja familiară fanilor.
Cel care se află în centrul atenției în acest nou capitol al francizei este actorul Patrick Wilson. Cunoscut pentru rolul său din filmele anterioare ale seriei, Wilson face un pas înainte și își asumă, de data aceasta, și rolul de regizor. Este o decizie surprinzătoare, care nu face decât să îmbogățească franciza, mai ales că interpretarea sa a fost întotdeauna bine primită de public.
La nivel de scenariu, lucrurile stau în mâinile lui Scott Teems, cunoscut pentru munca sa la "Rectify" și "Halloween Kills". El reușește să creeze o poveste care se îmbină perfect cu tonul întunecat și înfricoșător specific francizei Insidious.
În ceea ce priveşte distribuţia, regăsim atât fețe vechi, cât și noi. Wilson își reia rolul de Josh Lambert, în timp ce Ty Simpkins revine ca Dalton Lambert, fiul său. În plus, Rose Byrne reinterpretează rolul mamei, Renai Lambert. Alături de ei apar Sinclair Daniel și Hiam Abbass, care aduc un suflu nou distribuției.
Povestea se concentrează pe trauma psihologică suferită de familia Lambert în urma atacurilor demonului Lipstick-Face. Acțiunea se petrece în prezent, Josh și fiul său, Dalton, alegând să își șteargă memoria pentru a evita entitățile înfometate ale Lumii de dincolo ( The Further). Din păcate însă, aceste măsuri de precauție nu reușesc să mențină la distanță spiritele malefice. Josh suferă de o confuzie mentală tot mai profundă iar Dalton, obsedat de coșmarurile sale, descoperă o pasiune pentru artă, un amănunt dulce-amar care ne aduce aminte de desenele sale din primul film din serie. Se creează astfel un moment de tranziție care devine prilej pentru entitățile din Lumea de dincolo de a încerca din nou să străpungă barierele dintre lumea vieții și cea a morții.
În debutul său regizoral, Patrick Wilson îmbină în mod strălucit drama familială cu elementele supranaturale ale francizei Insidious. Wilson și Simpkins oferă interpretări sincere ale personajelor lor, construind o bază solidă pentru povestea filmului. Unul dintre momentele remarcabile ale filmului este atunci când profesorul de artă al lui Dalton (Hiam Abbass) îl încurajează să "se scufunde mai adânc" în subconștientul său, acest lucru ducând la dezvăluirea unor secrete terifiante despre legătura lui cu lumea spiritelor.
"Insidious: Ușa Roșie" se diferențiază de celelalte filme din serie prin abordarea sa nouă, punând mai mult accent pe personaje și drama lor interioară, comparativ cu focul pus pe elementele de groază în celelalte filme. Cu toate acestea, încă păstrează esența francizei, în special prin încercările de a ne speria prin anticipare mai degrabă decât prin momentele de groază brută. Sunt de menționat scenele filmate într-o singură secvență, care întind coarda suspansului și amplifică starea de neliniște. Elementele de horror nu sunt neglijate, Wilson fiind la fel de priceput la crearea unei atmosfere îngrozitoare ca și la dezvoltarea personajelor. Este de remarcat felul în care regizorul utilizează planurile lungi, creând momente tensionate care culminează cu apariții înfricoșătoare ale entităților din Lumea de dincolo.
Însă, dacă la capitolul personaje și tensiune filmul se descurcă admirabil, atunci când vine vorba de scenariu și locație, „Insidious: Ușa Roșie” pare să piardă ceva puncte. Deși acțiunea se mută pe terenul unui campus universitar, legăturile dintre acesta și personajele principale rămân superficiale, creând o discontinuitate între drama familiei Lambert și acțiunea care se petrece în cadru academic. Locația nouă nu pare să aducă nimic semnificativ poveștii, cu excepția introducerii personajului Chris (Sinclair Daniel), colegul de cameră al lui Dalton. Chris este un personaj binevenit, care aduce o doză de realitate în universul supranatural al filmului.
În ciuda faptului că s-ar putea să se bazeze prea mult pe elemente de suprafață pentru a induce teamă, "Insidious: Ușa Roșie" este o concluzie satisfăcătoare pentru coșmarul de lungă durată al familiei Lambert în Lumea de dincolo. Deși distribuția secundară și locația universitară ar fi putut fi mai bine valorificate, filmul reușește să creeze o atmosferă de groază suficientă pentru a compensa anumite insuficiențe.
Prima incursiune a lui Patrick Wilson în regie se concentrează pe un conflict simplu și profund uman: un fiu care încearcă să-și ierte tatăl. Pelicula strălucește cel mai mult atunci când horror-ul se concentrează pe acest conflict, folosind teroarea pentru a ilustra drama umană.
În ceea ce privește succesul la box office, "Insidious: Ușa Roșie" a reușit să surclaseze "Indiana Jones și Dial of Destiny", cu încasări de 32.6 milioane de dolari comparativ cu 26.5 milioane de dolari. Mai mult, filmul a avut cea mai bună deschidere pentru un film din seria Insidious de la "Insidious: Chapter 2" din 2013, care a încasat 40,3 milioane de dolari în primul weekend. Aceste cifre vorbesc despre calitatea producției și despre cât de atractivă este seria Insidious care, chiar și după o pauză de nouă ani, încă reușește să atragă publicul în sălile de cinema.
"Insidious: Ușa Roșie" este dovadă că franciza nu și-a pierdut din farmecul său original. Filmul adaugă un element nou și interesant prin explorarea impactului evenimentelor supranaturale asupra sănătății mentale a personajelor, oferind un nou strat de complexitate la ceea ce putea fi o altă poveste simplă despre întâmplări paranormale. Dacă ești fan al genului horror, filmul este o adăugire valoroasă la serie și cu siguranță merită vizionat.
Cel care se află în centrul atenției în acest nou capitol al francizei este actorul Patrick Wilson. Cunoscut pentru rolul său din filmele anterioare ale seriei, Wilson face un pas înainte și își asumă, de data aceasta, și rolul de regizor. Este o decizie surprinzătoare, care nu face decât să îmbogățească franciza, mai ales că interpretarea sa a fost întotdeauna bine primită de public.
La nivel de scenariu, lucrurile stau în mâinile lui Scott Teems, cunoscut pentru munca sa la "Rectify" și "Halloween Kills". El reușește să creeze o poveste care se îmbină perfect cu tonul întunecat și înfricoșător specific francizei Insidious.
În ceea ce priveşte distribuţia, regăsim atât fețe vechi, cât și noi. Wilson își reia rolul de Josh Lambert, în timp ce Ty Simpkins revine ca Dalton Lambert, fiul său. În plus, Rose Byrne reinterpretează rolul mamei, Renai Lambert. Alături de ei apar Sinclair Daniel și Hiam Abbass, care aduc un suflu nou distribuției.
Povestea se concentrează pe trauma psihologică suferită de familia Lambert în urma atacurilor demonului Lipstick-Face. Acțiunea se petrece în prezent, Josh și fiul său, Dalton, alegând să își șteargă memoria pentru a evita entitățile înfometate ale Lumii de dincolo ( The Further). Din păcate însă, aceste măsuri de precauție nu reușesc să mențină la distanță spiritele malefice. Josh suferă de o confuzie mentală tot mai profundă iar Dalton, obsedat de coșmarurile sale, descoperă o pasiune pentru artă, un amănunt dulce-amar care ne aduce aminte de desenele sale din primul film din serie. Se creează astfel un moment de tranziție care devine prilej pentru entitățile din Lumea de dincolo de a încerca din nou să străpungă barierele dintre lumea vieții și cea a morții.
În debutul său regizoral, Patrick Wilson îmbină în mod strălucit drama familială cu elementele supranaturale ale francizei Insidious. Wilson și Simpkins oferă interpretări sincere ale personajelor lor, construind o bază solidă pentru povestea filmului. Unul dintre momentele remarcabile ale filmului este atunci când profesorul de artă al lui Dalton (Hiam Abbass) îl încurajează să "se scufunde mai adânc" în subconștientul său, acest lucru ducând la dezvăluirea unor secrete terifiante despre legătura lui cu lumea spiritelor.
"Insidious: Ușa Roșie" se diferențiază de celelalte filme din serie prin abordarea sa nouă, punând mai mult accent pe personaje și drama lor interioară, comparativ cu focul pus pe elementele de groază în celelalte filme. Cu toate acestea, încă păstrează esența francizei, în special prin încercările de a ne speria prin anticipare mai degrabă decât prin momentele de groază brută. Sunt de menționat scenele filmate într-o singură secvență, care întind coarda suspansului și amplifică starea de neliniște. Elementele de horror nu sunt neglijate, Wilson fiind la fel de priceput la crearea unei atmosfere îngrozitoare ca și la dezvoltarea personajelor. Este de remarcat felul în care regizorul utilizează planurile lungi, creând momente tensionate care culminează cu apariții înfricoșătoare ale entităților din Lumea de dincolo.
Însă, dacă la capitolul personaje și tensiune filmul se descurcă admirabil, atunci când vine vorba de scenariu și locație, „Insidious: Ușa Roșie” pare să piardă ceva puncte. Deși acțiunea se mută pe terenul unui campus universitar, legăturile dintre acesta și personajele principale rămân superficiale, creând o discontinuitate între drama familiei Lambert și acțiunea care se petrece în cadru academic. Locația nouă nu pare să aducă nimic semnificativ poveștii, cu excepția introducerii personajului Chris (Sinclair Daniel), colegul de cameră al lui Dalton. Chris este un personaj binevenit, care aduce o doză de realitate în universul supranatural al filmului.
În ciuda faptului că s-ar putea să se bazeze prea mult pe elemente de suprafață pentru a induce teamă, "Insidious: Ușa Roșie" este o concluzie satisfăcătoare pentru coșmarul de lungă durată al familiei Lambert în Lumea de dincolo. Deși distribuția secundară și locația universitară ar fi putut fi mai bine valorificate, filmul reușește să creeze o atmosferă de groază suficientă pentru a compensa anumite insuficiențe.
Prima incursiune a lui Patrick Wilson în regie se concentrează pe un conflict simplu și profund uman: un fiu care încearcă să-și ierte tatăl. Pelicula strălucește cel mai mult atunci când horror-ul se concentrează pe acest conflict, folosind teroarea pentru a ilustra drama umană.
În ceea ce privește succesul la box office, "Insidious: Ușa Roșie" a reușit să surclaseze "Indiana Jones și Dial of Destiny", cu încasări de 32.6 milioane de dolari comparativ cu 26.5 milioane de dolari. Mai mult, filmul a avut cea mai bună deschidere pentru un film din seria Insidious de la "Insidious: Chapter 2" din 2013, care a încasat 40,3 milioane de dolari în primul weekend. Aceste cifre vorbesc despre calitatea producției și despre cât de atractivă este seria Insidious care, chiar și după o pauză de nouă ani, încă reușește să atragă publicul în sălile de cinema.
"Insidious: Ușa Roșie" este dovadă că franciza nu și-a pierdut din farmecul său original. Filmul adaugă un element nou și interesant prin explorarea impactului evenimentelor supranaturale asupra sănătății mentale a personajelor, oferind un nou strat de complexitate la ceea ce putea fi o altă poveste simplă despre întâmplări paranormale. Dacă ești fan al genului horror, filmul este o adăugire valoroasă la serie și cu siguranță merită vizionat.
