Părerea criticului
Cunosc doi cinefili carora nu le-a placut Intact - debutul spaniolului Juan Carlos Fresnadillo - din cauza unui singur moment: personajul interpretat de Max von Sydow are un monolog in care isi povesteste trecutul de supravietuitor al unui lagar nazist.
Intact nu este un film despre Holocaust, si totusi monologul respectiv nu este doar un "detaliu": este motorul intregii actiuni. Problema ridicata de cei care au vazut in asta o manipulare inadmisibila a istoriei este pertinenta: au cineastii dreptul de a folosi Holocaustul ca argument al unei fictiuni? Desi raspunsurile variaza in functie de sensibilitatea fiecaruia la acest subiect, cred ca trebuie trecut dincolo de aspectul emotional si pusa problema in termeni logici. Or, din acest punct de vedere, Holocaustul este un eveniment al istoriei care poate fi - la fel ca oricare alt eveniment al istoriei - utilizat ca fundal (sau simplu accent) al unei actiuni.
Intrebarea este: cum? Ai dreptul moral, ca artist, sa transformi Holocaustul intr-o comedie - asa cum a facut-o Benigni in La vita e bella? Eu zic ca nu: mi se pare indecent. Ai dreptul sa amintesti de Holocaust atunci cand descrii viata unui personaj, aratand cum a fost marcata de el? Eu zic ca da: este dreptul estetic, moral si fundamental al oricarei fictiuni, si nu vad nimic indecent in aceasta.
Intact este unul din acele filme care propun o mitologie - dar nu in linia Stapanul inelelor (sau Razboiul stelelor), ci in aceea a Suspectilor de serviciu. Este o mitologie a hazardului (joc, noroc, soarta) si, mai ales, a felului in care il poti controla. Samuel Berg, evreul-patron de cazino interpretat de von Sydow, isi imagineaza ca poate "acumula" noroc furand, prin simpla atingere, norocul celor mai norocosi... El este un vampir al norocului - cineva care, pornind de la o intamplare (episodul din lagar, cand a fost salvat in extremis de o intorsatura de situatie), construieste o retea oculta de intalniri controlate, un joc abisal care sa se dezvolte de la aceasta si o mizanscena finala funebra, in care un individ care a stocat, la randul lui, norocul altora (sub forma unor polaroide), sa ia parte la o partida de ruleta ruseasca.
Evident, Berg castiga; singurul care reuseste sa iasa intact din "camera mortuara" este un hot, Tomas (Leonardo Sbaraglia, excelent). Samuel Berg este echivalentul cinematografic al lui Kayser Soze: o fictiune semnificativa care genereaza actiunea. Mai putin flamboaiant decat personajul lui Kevin Spacey, este un magister ludi cu puteri totale inlauntrul jocului inventat de el - singurul care poate sa anuleze sau sa re-starteze "programul". Si totusi, nu el, ci Tomas - tanarul supravietuitor al unui accident aviatic, urmarit de politie - este personajul principal al filmului (si, totodata, personaj secundar in filmul lui Samuel Berg!): un "smecher candid", un norocos a carui viata se schimba pentru ca pe lume exista Berg, "maestrul jocului"...
Geniul lui Fresnadillo este acela de a fi construit un concept suficient de "tare" (in sens computeristic) si, in acelasi timp, suficient de elastic pentru a permite orice interpretare. Este Intact o parabola? Si daca da, despre ce? Despre Manipulare? Despre Capital(ism)? Despre Iubire? Despre Timp? Sau este (doar) un policier bine facut, cu vagi trimiteri filozofice? Altfel spus, face parte filmul-surpriza al spaniolului din categoria divertismentelor superioare, in care metafizica este doar praf in ochi, sau puzzle-ul politist este numai ambalajul pe care trebuie sa-l desfaci pentru a gasi inauntru consideratii profunde despre Natura Umana, Soarta, Liber arbitru s.cl.?...
Recunosc ca, desi l-am vazut de doua ori, nu pot da un raspuns transant. Inclin sa cred ca este vorba mai curand de prima ipoteza - altfel spus, ca povestea despre Joc/Noroc/ Soarta etc. este doar pretextul (un "MacGuffin", cum spunea Hitchcock) unui thriller "cum scrie la carte". Insa - atentie! - nu vad nimic rau in asta: propunandu-si un "simplu exercitiu de regie", Fresnadillo a facut un film entuziasmant - unul din acele filme rare in care inteligenta scenariului (scris de acelasi Fresnadillo) merge mana-n mana cu inteligenta punerii in imagini. (Si aici trebuie amintit inca o data Xavi Gimenez, autorul acesteia: cel putin doua momente raman agatate pe retina oricarui cinefil - zborul fosforescent al libelulei in camera neagra si alergarea prin padure cu ochii legati!) Intact este si "film de autor", si "film comercial"; si parabola, si policier. Dar este o parabola politista in care mitologia personala a inlocuit mitologiile colective: Borges si Bryan Singer, cu un strop de Bergman (trimiterea la A saptea pecete)...
Asa cum filmul nu-ti da indiciile propriei mitologii decat pe masura ce-l parcurgi, solicitandu-ti perspicacitatea, exista "detalii" pe care, abia la o a doua vizionare, ajungi sa le percepi si - eventual - sa le gasesti semnificative: acele "O"-uri, de pilda, care s-au desprins parca din indemnul/ insemnul "GOOd Luck" din interiorul cazinoului si care clipesc intermitent pe orice reclama luminoasa din afara lui ("HOstel", etc.); unul din aceste "O"-uri il regasim in titlul original: "IntactO". Are el vreo semnificatie? Judecind dupa prezenta lui intr-un film in care nimic nu este la voia intamplarii, cu siguranta. Dar care? Habar n-am. Parte din fascinatia acestui film hors-serie vine, cum spuneam, tocmai din faptul ca nu se lasa "citit din prima", ca ascunde misterul chiar si cand pare sa-l descopere si ca te supune unui inselator exercitiu de memorie si imaginatie - intre ce-ti amintesti si ce vrei sa-ti amintesti (un fel de test Rorschach!).
Eu insumi am "proiectat", retroactiv, o succesiune diferita pentru unul din momentele filmului: atunci cand politista rememoreaza accidentul de masina care a costat viata sotului si a fiicei ei, ea isi inchipuie ca, daca i-ar fi spus "Nu te mai iubesc!", accidentul nu s-ar mai fi produs (aceeasi fraza o salvase pe prietena eroului de la o moarte sigura in accidentul aviatic prin care trecuse acesta); este o "fictiune compensatoare", tipica celor care au antecedente traumatice. Or, fraza respectiva a ramas in memoria mea tocmai ca generator al accidentului... (Si mi se pare, in continuare, ca aceasta varianta - in care, cu alte cuvinte, "Nu te mai iubesc!" functioneaza diametral opus in doua contexte diferite - este preferabila celei din film.)
In fine, cunosc oameni care s-au dus sa revada filmul pentru a-si nota numarul tatuat pe bratul lui Berg, ajungind sa faca felurite conjecturi pornind de la dispunerea cifrelor... Este indiciul cel mai clar ca Intact este (deja) un film-cult.
Intact nu este un film despre Holocaust, si totusi monologul respectiv nu este doar un "detaliu": este motorul intregii actiuni. Problema ridicata de cei care au vazut in asta o manipulare inadmisibila a istoriei este pertinenta: au cineastii dreptul de a folosi Holocaustul ca argument al unei fictiuni? Desi raspunsurile variaza in functie de sensibilitatea fiecaruia la acest subiect, cred ca trebuie trecut dincolo de aspectul emotional si pusa problema in termeni logici. Or, din acest punct de vedere, Holocaustul este un eveniment al istoriei care poate fi - la fel ca oricare alt eveniment al istoriei - utilizat ca fundal (sau simplu accent) al unei actiuni.
Intrebarea este: cum? Ai dreptul moral, ca artist, sa transformi Holocaustul intr-o comedie - asa cum a facut-o Benigni in La vita e bella? Eu zic ca nu: mi se pare indecent. Ai dreptul sa amintesti de Holocaust atunci cand descrii viata unui personaj, aratand cum a fost marcata de el? Eu zic ca da: este dreptul estetic, moral si fundamental al oricarei fictiuni, si nu vad nimic indecent in aceasta.
Intact este unul din acele filme care propun o mitologie - dar nu in linia Stapanul inelelor (sau Razboiul stelelor), ci in aceea a Suspectilor de serviciu. Este o mitologie a hazardului (joc, noroc, soarta) si, mai ales, a felului in care il poti controla. Samuel Berg, evreul-patron de cazino interpretat de von Sydow, isi imagineaza ca poate "acumula" noroc furand, prin simpla atingere, norocul celor mai norocosi... El este un vampir al norocului - cineva care, pornind de la o intamplare (episodul din lagar, cand a fost salvat in extremis de o intorsatura de situatie), construieste o retea oculta de intalniri controlate, un joc abisal care sa se dezvolte de la aceasta si o mizanscena finala funebra, in care un individ care a stocat, la randul lui, norocul altora (sub forma unor polaroide), sa ia parte la o partida de ruleta ruseasca.
Evident, Berg castiga; singurul care reuseste sa iasa intact din "camera mortuara" este un hot, Tomas (Leonardo Sbaraglia, excelent). Samuel Berg este echivalentul cinematografic al lui Kayser Soze: o fictiune semnificativa care genereaza actiunea. Mai putin flamboaiant decat personajul lui Kevin Spacey, este un magister ludi cu puteri totale inlauntrul jocului inventat de el - singurul care poate sa anuleze sau sa re-starteze "programul". Si totusi, nu el, ci Tomas - tanarul supravietuitor al unui accident aviatic, urmarit de politie - este personajul principal al filmului (si, totodata, personaj secundar in filmul lui Samuel Berg!): un "smecher candid", un norocos a carui viata se schimba pentru ca pe lume exista Berg, "maestrul jocului"...
Geniul lui Fresnadillo este acela de a fi construit un concept suficient de "tare" (in sens computeristic) si, in acelasi timp, suficient de elastic pentru a permite orice interpretare. Este Intact o parabola? Si daca da, despre ce? Despre Manipulare? Despre Capital(ism)? Despre Iubire? Despre Timp? Sau este (doar) un policier bine facut, cu vagi trimiteri filozofice? Altfel spus, face parte filmul-surpriza al spaniolului din categoria divertismentelor superioare, in care metafizica este doar praf in ochi, sau puzzle-ul politist este numai ambalajul pe care trebuie sa-l desfaci pentru a gasi inauntru consideratii profunde despre Natura Umana, Soarta, Liber arbitru s.cl.?...
Recunosc ca, desi l-am vazut de doua ori, nu pot da un raspuns transant. Inclin sa cred ca este vorba mai curand de prima ipoteza - altfel spus, ca povestea despre Joc/Noroc/ Soarta etc. este doar pretextul (un "MacGuffin", cum spunea Hitchcock) unui thriller "cum scrie la carte". Insa - atentie! - nu vad nimic rau in asta: propunandu-si un "simplu exercitiu de regie", Fresnadillo a facut un film entuziasmant - unul din acele filme rare in care inteligenta scenariului (scris de acelasi Fresnadillo) merge mana-n mana cu inteligenta punerii in imagini. (Si aici trebuie amintit inca o data Xavi Gimenez, autorul acesteia: cel putin doua momente raman agatate pe retina oricarui cinefil - zborul fosforescent al libelulei in camera neagra si alergarea prin padure cu ochii legati!) Intact este si "film de autor", si "film comercial"; si parabola, si policier. Dar este o parabola politista in care mitologia personala a inlocuit mitologiile colective: Borges si Bryan Singer, cu un strop de Bergman (trimiterea la A saptea pecete)...
Asa cum filmul nu-ti da indiciile propriei mitologii decat pe masura ce-l parcurgi, solicitandu-ti perspicacitatea, exista "detalii" pe care, abia la o a doua vizionare, ajungi sa le percepi si - eventual - sa le gasesti semnificative: acele "O"-uri, de pilda, care s-au desprins parca din indemnul/ insemnul "GOOd Luck" din interiorul cazinoului si care clipesc intermitent pe orice reclama luminoasa din afara lui ("HOstel", etc.); unul din aceste "O"-uri il regasim in titlul original: "IntactO". Are el vreo semnificatie? Judecind dupa prezenta lui intr-un film in care nimic nu este la voia intamplarii, cu siguranta. Dar care? Habar n-am. Parte din fascinatia acestui film hors-serie vine, cum spuneam, tocmai din faptul ca nu se lasa "citit din prima", ca ascunde misterul chiar si cand pare sa-l descopere si ca te supune unui inselator exercitiu de memorie si imaginatie - intre ce-ti amintesti si ce vrei sa-ti amintesti (un fel de test Rorschach!).
Eu insumi am "proiectat", retroactiv, o succesiune diferita pentru unul din momentele filmului: atunci cand politista rememoreaza accidentul de masina care a costat viata sotului si a fiicei ei, ea isi inchipuie ca, daca i-ar fi spus "Nu te mai iubesc!", accidentul nu s-ar mai fi produs (aceeasi fraza o salvase pe prietena eroului de la o moarte sigura in accidentul aviatic prin care trecuse acesta); este o "fictiune compensatoare", tipica celor care au antecedente traumatice. Or, fraza respectiva a ramas in memoria mea tocmai ca generator al accidentului... (Si mi se pare, in continuare, ca aceasta varianta - in care, cu alte cuvinte, "Nu te mai iubesc!" functioneaza diametral opus in doua contexte diferite - este preferabila celei din film.)
In fine, cunosc oameni care s-au dus sa revada filmul pentru a-si nota numarul tatuat pe bratul lui Berg, ajungind sa faca felurite conjecturi pornind de la dispunerea cifrelor... Este indiciul cel mai clar ca Intact este (deja) un film-cult.
