Intersection (1994)

Ce nu traim la timp,nu mai traim niciodata...asa pot sa descriu acest film.Foarte interesant filmul cat si scenariul iar jocul actorilor este foarte reusit.Il recomand cu mare drag.

un film bun cu actori mari ,pt anul cind s a facut e ok!

Pendulând nehotărât între o soţie superbă, dar lipsită de afecţiune, şi o amantă plină de entuziasm, arhitectul Vincent Eastman (Richard Gere) se îndreaptă încet spre dezastru. Timpul trece, iar alegerea este amânată tot mai mult, începând să-i afecteze negativ viaţa profesională. Sufletul său începe să fie marcat de vină atât faţă de amanta pe care o iubeşte, cât şi faţă de fiica pe care va fi nevoit să o părăsească. Hotărârea luată mult prea târziu nu-i mai foloseşte la nimic. Timpul arhitectului s-a scurs, iar clepsidra a rămas goală...

Foarte realist, "Intersection" este o dramă tristă despre ezitarea de a-ţi trăi viaţa şi despre neputinţa de a-ţi găsi locul. Din punct de vedere filozofic, arhitectul Vincent Eastman este un fel de profesor Gavrilescu (din nuvela "La ţigănci") aflat în imposibilitatea de a-şi decide calea pe care să o urmeze în viaţă; rămas blocat între trecut şi prezent, el este scos din timpul său pentru care a devenit anacronic şi inutil, lăsând destinul să elimine problema care încurca concomitent vieţile celorlalte personaje. Decizia sa târzie nu mai prezintă nicio importanţă, deoarece personajul s-a răzgândit de prea multe ori pentru a fi luat în serios.

Filmul este subevaluat pe nedrept de critici, nefiind înţeles şi acceptat. Structura sa de flash-back-uri poate produce unora confuzie, dar evidenţiază ideea că personajul nu trăieşte în prezent, ci într-un trecut iluzoriu, devenind anacronic şi susţinând un final la fel de nesigur. Interpretarea lui Richard Gere mi s-a părut bună, iar Lolita Davidovich dovedeşte o personalitate radiantă.

O drama cu final nefericit in care Vincent - Richard Gere acum 20 de ani, a ales prea tarziu pentru el daca sa ramana cu amanta sau sa revina inapoi la sotie si copil.

Viaţa arhitectului (interpretat de încărunţitul Richard Gere) se intersectează cu două femei (una jucată de blonda Sharon Stone cu discreţie, cealaltă de roşcata Lolita Davidovich, cu aplomb) la care a ţinut în momente diferite ale efemerei sale existenţe, dar se intersectează şi cu câteva maşini pe o şosea pe care, cu toate manevrele lui, nu a mai avut loc...

Un film cu o poveste foarte realista, un barbat prins intre doua relatii amana luarea unei decizii in ceea ce priveste viitorul lui sentimental. Din nefericire pentru el, nici cele doua femei nu-i usureaza decizia, ambele il lasa pe el sa hotareasca, balanta atarnand pe rand, in functie de amintirile pe care le evoca pe parcursul filmului, cand in favoarea sotiei si a fiicei, cand in favoarea amantei. Morala, foarte elocventa, ar fi sa nu-ti ingreunezi viata prin amanarea unei decizii pe care o poti lua azi, doar ca in viata nimic nu-i simplu. Oamenii se tem de propriile sentimente, se tem de un nou inceput si de faptul ca poate schimbarile nu aduc altceva mai bun decat ce au avut. Din pacate eroul filmului alege mult prea tarziu. Interesant finalul, in care cele doua femei unite de dragostea pentru acelasi barbat, isi dovedesc generozitatea una fata de alta... ca doar nu mai au nimic de pierdut, nu ? Un film care se poate vedea si revedea oricand cu placere, cu un plus pentru sarmantul Richard Gere si pentru Lolita Davidovich.

Foarte slab scenariu, regizorul si-a facut calculul ca va aduce vedete si iese un film mare.Dupa citeva minute de la vizionare uiti complet acest film.

Slideshow de zile mari cu un Richard Gere superșarmant și hiperseducător! Richard, de a cărui mină de ponei nărăvaș nu ne vom sătura niciodată, se străduiește, și reușește, să placă tuturor și să-i seducă pe toți cei care i se nimeresc prin preajmă: pe soția lui frigidă din trecutul îndepărtat, cînd încă erau împreună; pe soția lui frigidă din trecutul recent, chiar dacă acum sînt separați; pe fiica lui, care face balet, și nu-l face degeaba; pe noua lui prietenă, care e o ziaristă de top și-l iubește mult; pe Martin Landau, colegul de la înfloritoarea firmă de arhitectură, față de care mai face și pe bosumflatul, adică pe artistul neînțeles; pe fetița cu prăjitură, roșcată și mistică, ca și pe bunicul acesteia - trunchiul care nu sare departe de așchie, mistic și el.

Iar cînd se află singur la volan (ca-n Breathless, minus atacurile de veselie nechezată, ceva mai temperate-n Intersecție), ipostază care constituie cam 25 - 33% din slideshow, încearcă, și chiar reușește, să se seducă pe el însuși. Mai încearcă el, chiar dacă e în comă după un cumplit accident de circulație, să-i seducă și pe cei care fac parte din echipa de medici care-l operează, dar pe monitorul care indică ritmul cardiac apare linia dreaptă și filmul cu poze se termină trist - adică se termină el, dar nu se predă, căci, după ce moare, marele Dick reușește nu doar să le facă să plîngă, ci să le și mulțumească, în același timp și sub același raport, și pe Sharon Stone (fosta soție), și pe Lolita Davidovich (fosta viitoare soție), ceea ce, veți fi de acord, e o treabă a naibii de grea...