Părerea criticului
Acum trei ani, fratii Coen l-au pus pe George Clooney sa care singur in spinare filmul Marea hoinareala. S-au revansat oferindu-i un film bun: Dragostea costa.
George Clooney si Catherine Zeta-Jones sunt prea buni pentru Hollywoodul de azi: el e prea galant, prea suav, prea fin pentru oferta de roluri masculine; ea e prea dura, prea alergica la sirop pentru genurile de roluri feminine care domina acum.
Clooney porneste de la premisa ca a te simti bine in pielea ta e o adevarata arta – pe asta se bazeaza arta lui ca actor; specialitatea Zetei-Jones e prefacatoria – ea stapaneste arta de a se face ca se preface. Talentele lor se armonizeaza superb in Dragostea costa, noul film al fratilor Coen.
El e un avocat de divorturi, ea e o pradatoare de inalta clasa, iar filmul e o comedie antiromantica in care indragostitii, intre o despartire si o impacare, au grija unul de celalalt folosind ca mesager un ucigas platit (cele cateva clipe de confuzie ale ucigasului, care se intampla sa fie si ultimele lui clipe de viata, sunt de neuitat).
De la genericul de inceput, plin de inimioare si de amorasi, ironia fratilor Coen urca pana pe culmile ametitoare ale unei secvente dinspre final, in care un Clooney mototolit, nebarbierit, innebunit (intr-un cuvant, indragostit) tine o cuvantare din adancul inimii (adica bate campii) in fata semenilor sai (avocati fara inima). Pe drum exista diversiuni si divertismente reusite.
Billy Bob Thornton e foarte convingator in rolul unui mocofan, ceea ce nu-i o surpriza; surpriza este infloritura finala a rolului sau, cand aflam de ce a fost asa convingator. Si mai spectaculos e un personaj numit Heinz, baronul Krauss von Espy: daca numele vi se pare ciudat, stati sa-l vedeti pe purtator.
George Clooney si Catherine Zeta-Jones sunt prea buni pentru Hollywoodul de azi: el e prea galant, prea suav, prea fin pentru oferta de roluri masculine; ea e prea dura, prea alergica la sirop pentru genurile de roluri feminine care domina acum.
Clooney porneste de la premisa ca a te simti bine in pielea ta e o adevarata arta – pe asta se bazeaza arta lui ca actor; specialitatea Zetei-Jones e prefacatoria – ea stapaneste arta de a se face ca se preface. Talentele lor se armonizeaza superb in Dragostea costa, noul film al fratilor Coen.
El e un avocat de divorturi, ea e o pradatoare de inalta clasa, iar filmul e o comedie antiromantica in care indragostitii, intre o despartire si o impacare, au grija unul de celalalt folosind ca mesager un ucigas platit (cele cateva clipe de confuzie ale ucigasului, care se intampla sa fie si ultimele lui clipe de viata, sunt de neuitat).
De la genericul de inceput, plin de inimioare si de amorasi, ironia fratilor Coen urca pana pe culmile ametitoare ale unei secvente dinspre final, in care un Clooney mototolit, nebarbierit, innebunit (intr-un cuvant, indragostit) tine o cuvantare din adancul inimii (adica bate campii) in fata semenilor sai (avocati fara inima). Pe drum exista diversiuni si divertismente reusite.
Billy Bob Thornton e foarte convingator in rolul unui mocofan, ceea ce nu-i o surpriza; surpriza este infloritura finala a rolului sau, cand aflam de ce a fost asa convingator. Si mai spectaculos e un personaj numit Heinz, baronul Krauss von Espy: daca numele vi se pare ciudat, stati sa-l vedeti pe purtator.
