In program tv aici aparea ca este acest film la TVR 2 , dar a fost Invitaţie la castel si apoi Ştefan Luchian (1981) in 15 sep 2015 . Sar putea sa se mai repete aceasta greseala si in viitor ..
cezarika21
pe 25 Noiembrie 2013 07:20
Inspirat din romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” şi din piesa de teatru "Jocul ielelor" de Camil Petrescu, din care preia numele unor personaje, unele situații și replici, acest film se concentrează pe frământările sufleteşti ale personajului Ştefan Gheorghidiu (interpretat de Ion Caramitru) de ideea nedreptăţii împotriva căreia luptă alături de amicul său Gore (Ovidiu Iuliu Moldovan) şi de aspiraţiile frivole ale soţiei sale Ela (Elena Albu).
Filmul lui Mircea Veroiu este foarte lent, neavând nici aerul revoluţionar cerut de prezentarea conflictelor sociale (acţiunile sunt prost redate, iar conflictul demonstranţilor cu poliţia pare complet fals) şi nici profunzimea psihologică a personajului lui Camil Petrescu, interpretările fiind prea teatrale şi apatice. Se putea face un film militant sau măcar unul psihologic, dar ambele posibilităţi se îneacă în redarea confuză a ideilor şi în calofilia atmosferei vieţii burgheze din perioada antebelică. Rămâne totuşi ideea intelectualului neadaptat într-o lume cu aspiraţii diferite de ale sale şi de care decide în final să se rupă, fiind pregătit pentru a muri pe front.
"Între oglinzi paralele" este diferit de "Ultima noapte de dragoste" (filmul lui Sergiu Nicolaescu), deşi există câteva secvenţe asemănătoare (masa de la unchiul Tache, înmormântarea, balul, lipsa de acasă a Elei). Filmul lui Nicolaescu se concentrează pe farmecul vieţii antebelice şi pe război, în timp ce filmul lui Veroiu are în centru conflictul de idei şi aspiraţiile lui Ştefan Gheorghidiu pentru o lume mai dreaptă şi mai sinceră. În opinia mea, ambele filme se dovedesc a fi sub valoarea operei literare de inspiraţie, nereuşind să redea convingător ideile acesteia.
Deceoare
pe 25 Noiembrie 2013 00:09
Orice regizor care îşi permite să realizeze o adaptare a unei cărţi , are evident propria viziune a cărţii respective .
Iulidesprefilme
pe 17 Decembrie 2012 20:36
Aici avem de-a face cu o altă ecranizare a cărţii lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război"...
Filmul lui Mircea Veroiu este foarte lent, neavând nici aerul revoluţionar cerut de prezentarea conflictelor sociale (acţiunile sunt prost redate, iar conflictul demonstranţilor cu poliţia pare complet fals) şi nici profunzimea psihologică a personajului lui Camil Petrescu, interpretările fiind prea teatrale şi apatice. Se putea face un film militant sau măcar unul psihologic, dar ambele posibilităţi se îneacă în redarea confuză a ideilor şi în calofilia atmosferei vieţii burgheze din perioada antebelică. Rămâne totuşi ideea intelectualului neadaptat într-o lume cu aspiraţii diferite de ale sale şi de care decide în final să se rupă, fiind pregătit pentru a muri pe front.
"Între oglinzi paralele" este diferit de "Ultima noapte de dragoste" (filmul lui Sergiu Nicolaescu), deşi există câteva secvenţe asemănătoare (masa de la unchiul Tache, înmormântarea, balul, lipsa de acasă a Elei). Filmul lui Nicolaescu se concentrează pe farmecul vieţii antebelice şi pe război, în timp ce filmul lui Veroiu are în centru conflictul de idei şi aspiraţiile lui Ştefan Gheorghidiu pentru o lume mai dreaptă şi mai sinceră. În opinia mea, ambele filme se dovedesc a fi sub valoarea operei literare de inspiraţie, nereuşind să redea convingător ideile acesteia.