Jaful secolului (2024)

Un film bun fără doar și poate și merită văzută povestirea faptelor furtului de la muzeul Kunsthal, furt care datoritâ faptului că autorii erau români ne-a plasat pentru o perioadă pe locul întâi în domeniul furturilor unor opere de artă. Numai că ignoranța pusă lângă genialitate dă de multe ori un rezultat sinistru. Filmată destul de bine, faptele puse gradat și scenariul bun pot duce la mai multe premii. Nota cea mai slabă o primește clar, sonorul absolut infect și astfel mai bine de un sfert din replici au fost neinteligibile. Nu este doar o pârere personală ci am auzit destule discuții pe această temă. Sper ca la OSCAR acest film să primească un premiu.

Inspirat din fapte reale (jaful comis de un grup de români la un muzeul olandez), filmul considerat „o reflecție tragicomică, dar pertinentă, asupra clasei sociale, migrației și nedreptății”.

Un film despre "valorile" plecate in strainatate si care ne fac de ras prin ce fac pe acolo. Nu stiu cum a obtinut premii filmul asta, poate datorita faptului ca occidentalilor le plac ori filmele cu borfasi, traficanti sau super eroi. Nu prea am vazut filme cu oameni care isi cladesc viata pe munca si corectitudine sa fie si premiate. Probabil producatorii s-au gandit ca o sa prinda inte-o tara manelizata unde smecherii sunt apreciati. Un film cu interlopi in care acestea sa fie apreciati a mai fost Furia cu Dragos Bucur Si Andi Vasluianu. Diferenta majora e ca Mungiu (Occident, 4 luni 3 saptamani...)care a fost scenaristul acestui film, s-a inspirat din intamplarea adevarata si anume spargerea de la Muzeul Kunsthal din 2013. Trecand peste latura sociala a povestii, filmul reuseste sa reproduca cu minutiozitate evenimentul din 2013, spargerea, fuga romanilor in tara la caracaliu Jud Tulcea, distrugerea tablourilor.

Filmul a fost bine realizat, mi-au placut mult interpretarile, regia, cadrele autentice.

O poveste care a promis multe, promovare la TV si in mediul online, dar din păcate, filmul mi s-a părut foarte slab. Mi se pare ca s-a mers mult pe empatizarea cu hoții, care proveneau dintr-un mediu sarac si au fost nevoiți sa facă jaful. Vorbim de hoti, prostituate, oameni care jucau jocuri de noroc, care au facut copii si i-au lasat sa ii crească bunicii. Oameni care au avut job-uri in fabrici si care erau plătiți bine si au decis sa fure, sa se prostitueze, au ales calea usoara. Bineinteles, au reusit sa facă o tara de râs.
Foarte slab, am avut așteptări mai mari de la acest film, si nu, nu merita nici macar nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun film străin.

Umilințe, afaceri necurate, prostituție, promiscuitate, hăituială. Contradicțiile vieții nasc un tragicomic frust. Suspans plauzibil, delirant. Jarul...focul...premonitoriu. Picasso în sac de rafie.Coloană sonoră notabilă, cadre precise, ritm susținut.

Ieri , într-o sală cu 3 spectatori, am văzut un film modest. Putea fi un film bun dar regia (nu a fost Mungiu) nu a reușit această performanță. Povestea promitea mult dar filmul a oferit mult mai puțin. Doar câteva dialoguri și nici o emoție, nici un gram de suspans, nici măcar niște imagini cu care să rămâi în minte. Inutil de lung si monoton. Poate dacă regiza Mungiu ieșea ceva mai de doamne ajută.

Un film foarte realist, care atinge foarte multe valente. Emotioneaza, informeaza si atentioneaza in acelasi timp. O poveste frumos spusa. Limbajul (chiar si cel colorat) este foarte autentic si nu m-a deranjat. Recomand din suflet acest film romanesc.

Filmul este excelent si foarte realist . Nu prea imi plac injuraturile .

După Adi Nartea, cu ocazia acestui film am mai descoperit un actor român demn de Hollywood: Rareș Andrici.

Dint-un sat dunărean și o zonă unde nu mai sunt locuri de muncă, mai mulți tineri care se cunosc se duc în Olanda pentru a lucra. Acolo banii se câștigă greu și numai cu contracte precare și munci refuzate de localnici. Dar sunt la îndemâna lor și alte căi care par mai rapide și eficiente, precum prostituția și furtul. Ei vin dintr-o lume orientală tradițională într-o alta avansată în noi rafinamente ale libertății. Cu acest jaf incredibil eroii Mihai, Adrian și Eugen au dat un exemplu de “excelență” și totodată de absurde așteptări și consecințe. Odată cu ei opinia publică olandeză a condamnat în general și țara lor de proveniență. Filmul pare să apară pe moment și ca o replică la mai recentul furt al pieselor de tezaur (coif+brățări) de la MNIR expuse într-un muzeu din Țările de Jos. El surprinde cu succes aspecte sociale și economice, detalii semnificative izvorâte din multiplele contraste ale unei realități aflate într-o profundă și perpetuă reașezare. Mi-a amintit și de altă peliculă mai veche, Mar Nero.

Unul din cele mai bune filme vizionate in ultimul timp: scenariu, scenografia, regia, antagonismul preocuparilor oamenilor de rand din Europa de Est si de Vest, modalitatea de a accentua diferentele de ideologie si educatie dintre civilizatii, interpretarea actorilor, consistenta replicilor. Clar unul din cele mai bune filme romanesti! Si sper din suflet sa ia cat mai multe premii, inclusiv Oscarul!