Recunosc, cu părere de rău, că nu am citit nimic din ce a scris Daphne du Maurier. Și credeți-mă că ar merita. Când cărțile tale au stat la baza unor filme ca ”Jamaica Inn”, ”Rebecca” sau ”Păsările” atunci înseamnă că ești un autor realmente talentat.
”Jamaica Inn” este genul de poveste neguroasă, cu întâmplări misterioase și cumplite petrecute la adăpostul întunericului, ce aduce în atenția cititorilor fapte uitate din vremurile demult apuse. Parcă nici nu-ți vine să crezi că așa ceva s-a putut întâmpla într-o țară civilizată ca Marea Britanie, ci mai degrabă într-o regiune obscură cu castele ruinate și inaccesibile și cu țărani superstițioși, bunăoară în Transilvania. Și totuși istoria Angliei conține numeroase exemple de crime și tâlhării ce pot să-ți facă părul măciucă.
Realizată cu mijloace modeste, ecranizarea lui Hitchcock reușește să recreeze în mod credibil atmosfera tenebroasă în care au avut loc nelegiuirile piraterești de la începutul secolului al XIX-lea. O regiune izolată (Cornwall) atât de clima aspră (maree înalte, furtuni puternice, cețuri și ploi), cât și de atitudinea crudă și neprimitoare a oamenilor, reticenți până la agresiune cu străinii prea curioși ce calcă hotarele ținutului. Peste aceste pământuri pietroase și peste acești oameni duri domnește ca un stăpân absolut Sir Humphrey Pengallan, personaj interpretat cu autoritate și cu viclenie de marele actor Charles Laughton. Nimeni nu i se opune, nimic nu-i e străin.
Interpretat carismatic de Laughton și cu o viziune regizorală imaginativă a lui Alfred Hitchcock, filmul suferă de pe urma constrângerilor bugetare ce au impus desfășurări restrânse și, se pare, unele modificări ale acțiunii. Nu poate fi trecut cu vederea nici un oarecare teatralism al interpretărilor, ce a creat filmului un aer de melodramă. Dar dacă faci abstracție de aceste minusuri, filmul este chiar foarte interesant și transmite fiori reci de emoție cinefililor mai sensibili.
florin2014
pe 16 August 2016 22:55
De vazut pentru superbul actor Charles Laughton, in rest fara mari pretentii.
alex_il_fenomeno
pe 30 Aprilie 2012 19:15
a fost un film neasteptat de bun , chiar daca a fost semnat de Hitchcock , urmarindu-l fara pretentii intrucat este unul din filmele sale de la inceputul carierei . atmosfera extrem de placuta pentru a urmari un film tensionat , decorurile excelente si un curs al povestii atat de bun a facut ca timpul sa nu fie sesizat , parandu-mi chiar rau cand s-a terminat , intrucat se putea continua ... dar in fine , filmul este unul remarcabil , care merita urmarit , si nu o singura data , deoarece impresioneaza de fiecare data .
”Jamaica Inn” este genul de poveste neguroasă, cu întâmplări misterioase și cumplite petrecute la adăpostul întunericului, ce aduce în atenția cititorilor fapte uitate din vremurile demult apuse. Parcă nici nu-ți vine să crezi că așa ceva s-a putut întâmpla într-o țară civilizată ca Marea Britanie, ci mai degrabă într-o regiune obscură cu castele ruinate și inaccesibile și cu țărani superstițioși, bunăoară în Transilvania. Și totuși istoria Angliei conține numeroase exemple de crime și tâlhării ce pot să-ți facă părul măciucă.
Realizată cu mijloace modeste, ecranizarea lui Hitchcock reușește să recreeze în mod credibil atmosfera tenebroasă în care au avut loc nelegiuirile piraterești de la începutul secolului al XIX-lea. O regiune izolată (Cornwall) atât de clima aspră (maree înalte, furtuni puternice, cețuri și ploi), cât și de atitudinea crudă și neprimitoare a oamenilor, reticenți până la agresiune cu străinii prea curioși ce calcă hotarele ținutului. Peste aceste pământuri pietroase și peste acești oameni duri domnește ca un stăpân absolut Sir Humphrey Pengallan, personaj interpretat cu autoritate și cu viclenie de marele actor Charles Laughton. Nimeni nu i se opune, nimic nu-i e străin.
Interpretat carismatic de Laughton și cu o viziune regizorală imaginativă a lui Alfred Hitchcock, filmul suferă de pe urma constrângerilor bugetare ce au impus desfășurări restrânse și, se pare, unele modificări ale acțiunii. Nu poate fi trecut cu vederea nici un oarecare teatralism al interpretărilor, ce a creat filmului un aer de melodramă. Dar dacă faci abstracție de aceste minusuri, filmul este chiar foarte interesant și transmite fiori reci de emoție cinefililor mai sensibili.