Je vais bien, ne t'en fais pas (2006)

O dramă captivantă, care împrumută ceva din rețeta și atmosfera unui mystery thriller și care, în esență, vorbește despre incapacitatea sau slaba capacitate a occidentalului contemporan de a gestiona pierderea și suferința care o însoțește, lucru ce duce, inevitabil, la refuzul de a integra adevărurile dure ale existenței, dintre care cel mai dur este moartea. Deși o undă certă, chiar dacă mai puțin sesizabilă, de atitudine critică străbate întregul film, Lioret nu-și disprețuiește și nu-și judecă personajele, dimpotrivă, empatizează cu ele și încearcă să le înțeleagă slăbiciunile și deciziile bizare. Răceala inițială este o mască sub care se ascunde sacrificiul admirabil al părinților pentru binele fiicei lor, sacrificiu care însă ar putea fi, la rîndul său, o mască pentru ceva mai puțin lăudabil și mult anterior evenimentului care declanșează intriga: nevoia exagerată, deci contraproductivă, de siguranță și confort psihic. La fel, ceea ce pare un impuls tonic de emancipare și înfruntare a existenței, cu bunele și relele ei, se dovedește, la final, a fi mai problematic și mai puțin consistent decît pe parcurs. Mélanie Laurent (Lili) este în centrul atenției, frumoasa și talentata actriță franceză făcînd aici un rol memorabil.

dar e ciudat sa nu-ti dai seama ca primesti niste scrisori cu alt scris, cat ar fi de bine imitat.

Margott, privesti filmul intr-un mod foarte practic,prozaic. Bineinteles ca asa ceva cu greu se poate intampla in viata reala, dar este pana la urma un film. Important e ce semnificatii are, ce sentimente/trairi ti-a adus pe parcurs si cu ce ai ramas la final.
E o metafora despre relatiile dificile dintre generatii, despre parinti mult prea protectori, despre copii extra-sensibili, lipsa de emotii/apatia/conventionalul vs iubirea/pofta de aventura.

Mi s-a parut ciudata ideea filmului, cum naiba sa ascunzi asa ceva de propriul copil ? Oricare alt final mi s-ar fi parut mai verosimil, dar cel oferit de scenarist mi-a stricat toata impresia despre film. In plus, parintii parca au aterizat din zona crepusculara, am inteles la final de ce n-au avut nicio reactie la disparitia fiului, dar sa se prefaca amandoi atat de bine in fata fiicei, incat aceasta sa nu banuiasca nimic... pentru ce ?

Mi-a placut mult... ideea, muzica, interpretarea(in plus, Mélanie Laurent e asa draguta..) si cel mai tare mi-a placut ca e f real, prezinta viata atat cu lucruri marunte cat si cu evenimente care te pot marca..

foarte bun filmul,m-a tinut pana la sfarsit cu sufletul la gura.bine regizat,actrita este deosebita,iar piesa principala superba.

Filmul prezinta o situatie delicata si zguduitoare care poate aparea in familia oricui. La final misterul este elucidat, dar nu si pentru personajul principal - Lili. Astfel regizorul lasa o portita deschisa, prin prisma careia ne obliga sa ne imaginam propria solutie pentru modul in care Lili ar fi trebuit sa afle adevarul.