Părerea criticului

Este decembrie, prin urmare pe marile ecrane trebuie sa dea navala comediile romantice, animatiile si filmele de Craciun. Je vous trouve très beau, debutul regizoral al (pana acum) scenaristei franceze Isabelle Mergault, este un film care ar trebui sa ne intereseze in mod deosebit: in rolul principal apare romanca Medeea Marinescu.

Aproape deloc cunoscut in Romania, filmul a facut furori in Hexagon la inceputul lui 2006. "Je vous trouve très beau" (tradus la noi Va gasesc fermecator) a avut in doar trei luni aproape patru milioane de spectatori. Drept comparatie, unul dintre cele mai de succes filme de pe marile ecrane franceze anul acesta a fost "Diavolul se imbraca de la Prada", cu "doar" doua milioane de bilete vandute in doua luni, dupa care a disparut din cinematografe.

Ce i-a facut pe francezi sa dea navala la "Je vous trouve très beau"? E destul de greu de precizat, pentru ca filmul nu are deloc caracteristici de blockbuster. Cu toate acestea, povestea de dragoste simpla si amuzanta, intre doi oameni care aparent n-au absolut nimic in comun, i-a vrajit pe francezi si a facut presa din Franta sa o copleseasca cu elogii pe Medeea Marinescu ("Romania este o tara care are nevoie sa se povesteasca", aparea la un moment dat in ziarele pariziene). Bineinteles, meritul succesului nu-i apartine numai romancei. In film ii da replica unul dintre cei mai apreciati actori francezi ai momentului, Michel Blanc.

Aymé (Michel Blanc, "Embrassez qui vous voudrez") este un fermier a carui sotie moare in urma unui accident casnic. Barbatul intre doua varste nu este doborat de durere, ci mai degraba de oboseala, si in curand isi da seama ca ferma lui nu va rezista fara o femeie cu picioarele bine infipte in pamant, in stare sa duca la bun sfarsit muncile grele. Dar Aymé nu-si cauta o noua sotie in modul traditional, ci angajeaza o agentie matrimoniala, care il trimite in Romania. "Fetele de acolo ar face orice ca sa scape de viata grea", ii spune directoarea agentiei (Eva Darlan), "incurajator", lui Aymé (aici spectatorii romani isi vor exprima, desigur, dezaprobarea). Ajuns in Romania, Aymé o intalneste pe Elena (Medeea Marinescu), o tanara frumoasa si desteapta, pe care o ia cu el in Franta. Dar, desigur, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la ferma, asa ca filmul se arunca intr-o multime de momente amuzante provocate de diferentele culturale dintre Elena, Aymé si vecinii lor.

Ideea filmului i-a venit regizoarei Isabelle Mergault in timp ce se uita la un reportaj de televiziune. Concluzia acestuia? Exista o multime de barbati singuri in comunitatile rurale ale Frantei, iar acestia ar fi in stare de orice pentru a face dragostea sa le iasa in cale. De aici si pana la scenariul definitivat n-a mai trecut mult, chiar daca Mergault a lasat deoparte stilul acid folosit in satirele sale de televiziune pentru aceasta romanta dulce-amara, cu foarte lejere nuante autobiografice.

Cel mai greu a fost s-o gaseasca pe Elena, pentru care regizoarea a mers in mai multe tari din Europa de Est. La Medeea Marinescu, Isabelle Mergault a apreciat faptul ca, desi nu avea cunostinte temeinice de limba franceza, a reusit sa dea rolului un aer natural foarte convingator. "A fost emotionanta, amuzanta, asa ca rolul fetei din estul Europei a devenit Elena, romanca", a dezvaluit regizoarea.

Filme despre nevoia romanului de a pleca in lumea mare s-au mai facut. Doua exemple: "Asfalt Tango" (pentru influenta franceza) sau Italiencele. Numai ca "Va gasesc fermecator" este privit aproape exclusiv prin ochii francezilor, iar privirea lor nu este dura, nici rautacioasa, ci aproape tandra si extrem de sensibila. La prima vedere filmul pare acuzator la adresa Romaniei, dar nu este nici pe departe asa. Mai degraba francezii au de suferit din cauza filmului lui Isabelle Mergault, care-si incearca vocea critica mai ales pe vecinii lui Aymé, o familie de taranoi barfitori si bagaciosi, cu o teribila pofta de a fi protagonisti ai unor situatii amuzante.

Prin urmare, "Va gasesc fermecator" este un bun pasaport pentru Romania. Scenele filmate la Bucuresti evita decorurile dezolante care sunt la ordinea zilei in filmele romanesti, atfel ca filmul lui Mergault ne mai spala imaginea de tara plina de probleme. Dar regizoarea se concentreaza mai mult pe relatia dintre Elena si Aymé fara a face mare caz de originea romancei. In orice caz, odata ajunsa in Franta, Elena isi pierde incetul cu incetul statutul de est-europeana, pentru a deveni o Ea, iar Aymé un El. Filmul este astfel o cautare a dragostei intre doi oameni care nu au nimic in comun, dar care ajung sa vorbeasca aceeasi limba impotriva tuturor piedicilor. Dar cu hopurile de rigoare...


de Stefan Dobroiu