O drama foarte buna care m-a acaparat total cu peisajul rural in care se desfasoara, creand o atmosfera speciala, si abia apoi cu povestea dramatica a naivului Jean de Florette. Cred ca am asistat aici la unul dintre cele mai bune roluri ale lui Gérard Depardieu, dar preferatul meu ramane rolul excelentului Yves Montand. Sunt momente cand scenariul o ia usor la vale, dar sunt si suficiente momente memorabile care sa le acopere. Per total, eu zic ca este un must see.
Iulidesprefilme
pe 12 Iulie 2020 12:28
Cocoșatul Jean, un autodidact, un familist devotat, luptă pentru supraviețuire cu forțele naturii, și, mai ales, cu ura, invidia vecinului...până la moarte. Rolurile sunt memorabil interpretate de mari actori...
balta67verde
pe 11 Iulie 2020 11:35
Un film bun cu actori exceptionali. Pentru cei care prefera un film bun din Europa si nu ceva cu super-eroi americani, pot doar sa recomand.
alali
pe 11 Iunie 2016 14:27
Am tinut anume sa fac acest review inainte de a vedea partea a doua, cea care incheie acest film gandit in doua acte. Am rezistat astfel tentatiei desi dvd-ul continea si cel de-al doilea disc, Manon of the Spring (1986). Dar am vrut sa pot sa imi exprim parera strict la acest prim capitor al povestii, fara sa fiu influentat de finalul intregii serii sau de schimbarea eroului acestei prime parti Jean cu Manon, cel(a) din a doua sectiune.
Poate am facut bine, poate nu, ramane sa imi dau seama singur, dupa ce voi termina de vizionat si continuare. Pana atunci ma rezum doar la acest Jean de Florette.
Filmul nu mi s-a parut rupt din soare. Nu e rau, creaza atmosfera si placere in vizionare, dar nu depaseste asteptarile. Bun ca poveste, satisfacator ca si punere in scena si cu o interpretare ok, impresia produsa de film asupra-mi este ca nu reuseste sa puna in valoare nici povestea destinului tragic al naivului personaj principal dar nici avaritia inascuta a invidiosului vecin.
Motivul principal pentru care eu consider ca ecranizarea nu isi atinge potentialul maxim este tot acest peisaj idilic si idea de reintoarcere la traiul greu, dar plin de satisfactii a unui lucrator al pamantului. Iar la inceput filmul pare un bucolic roman campenesc in care asa cum e si de asteptat, crima este si ea prezenta. Ciudat e ca acea fapta dintru inceput nu este nici macar o singura data reamintita pe toata durata filmului. Se trece peste cadavre, la propriu si se revine la tabloul linistit, cotidian al protagonistilor fara sa se incerce nici cel mai mic sentiment de remuscare, de bantuire a trecutului; nimic din tot ce inseamna proces de constiinta.
Tensiune nu exista, iar modul de desfasurare al povestii este definit de un fel de joaca cu pitorescul, combinat putin cu disperarea si din care rezulta o tragedie spontana, neanuntata de aproape nimic. Un contrast prea disproportionat intre atmosfera si fapte care se oglindeste si la nivel de oameni.
Avaritia si uneltirea planurilor meschine este la un nivel atat de ridicat incat personajele intruchipate de Yves Montand ca Papet si Daniel Auteuil ca Ugolin, nu par reale. Iar asta strica total atmosfera in care ar fi trebuit sa ma incorporez si eu ca spectator. Momentul plansului, cand Ugolin pare ca simte un fel de remuscare si filmul pare ca incepe sa aiba iarasi oameni adevarati ca protagonisti si nu personaje de basm, este ridiculizat si el cu replica: "Nu eu plang, ci ochii mei." De ce trebuia sa se scuze o astfel de actiune total umana? Nu stiu.
Acelasi lucru se poate spune si despre caracterul intrepretat de Gérard Depardieu, Jean de Florette. Nici el prin naivitatea si optimismul lui nu pare pamantean. Desi lucreaza calculat si documentat, toate actiunile-i par impulsuri de moment. Plus ca din umila mea experienta pe care mi-am facut-o singur prin vizionarea a sute de filme bune, pot spune ca nici interpretarea lui Depardieu nu e dintre cele mai stralucite...
Momentul de forta al acestei prime parti este reprezentat de acel dialog al celui incercat cu Cel ce Vegheaza aspura tuturor. Toate acele intrebari, toate acele "acuze" care se indrapta in directia gresita, (noi cei ce privim povestea panoramic, stim ca Dumnezeu nu are rautate, ci omul este cel ce intrece si cele mai intunecate inchipuiri), asadar acel moment este practic inima acestui film ce pare ca incearca sa pulseaze viata in aceste personaje fade.
Pentru aceasta prima proiectie din seria de doua, o nota de 7,76 si o nerabdare de a vedea partea a doua care sper, asa cum mi-a si fost recomandata, va face din tot acest film, o capodopera in adevaratul inteles al notiunii.
Recomandarea ramane in stand by....
Ps. Se putea gasi o papusa de copil mai atras spre actorie decat aceasta Ernestine Mazurowna in rolul lui Manon. Intr-un astfel de film, personajul ei, desi unul extrem de important, nu ajuta cu nimic, daunand peliculei prin crisparea si distantarea pe care o arata. Pacat de aceasta alegere.
lili22
pe 15 Martie 2016 17:48
Cu toata distributia scenariul e modest, am vazut doar prima parte, care tine doua ore, restul nu ma intereseaza.
ddonpandy
pe 03 Iulie 2014 19:27
deci lam vazut si pot sa spun ca e un film bun de urmarit e vechi dar se merita asa ca daca nu lati vazut, vedetil nu e pierdere de timp
cosmin_kedii
pe 25 Ianuarie 2014 13:45
un film care combină umorul subtil si peisaje pline de culoare
O fresca excelenta a firii umane,a lacomiei,a neimplicarii si a supravietuirii...Gerard Depardieu, Daniel Auteuil si Yves Montand sunt cei care dau viata taranilor francezi de pe un mic munte in care apa nu exista oriunde iar fermele lor sunt strict dependente de ploaie...Recomand!
cosmin742000
pe 24 Mai 2012 09:56
O drama ruralo-agricola excelenta , abia astept sa vad si continuarea.
keira
pe 20 Iunie 2010 22:35
O drama franceza foarte buna, cu o poveste impresionanta, pe de o parte, despre munca, efort, pasiune si speranta, pe de alta parte, despre invidia umana dusa la extrem. Filmul ofera un portret realist al naturii umane, care a fost si va ramane, in anumite privinte, la fel pentru totdeauna, indiferent de nationalitate.
Neaparat, dupa Jean de Florette, trebuie vazuta si partea a doua, care-i un alt film, continuarea acestuia, Manon des Sources.
In film joaca unii dintre greii cinematografiei franceze, ca Gerard Depardieu, Daniel Auteuil si Yves Montand, care realizeaza cu totii un joc actoricesc foarte bun.
Desfasurarea actiunii nu-i foarte rapida, dar totusi este reusita datorita faptului ca incearca sa ilustreze fidel ritmul vietii unor oameni.
Coloana sonora este minunata si include uvertura "Forta Destinului", de Giuseppe Verdi.
honeysl
pe 18 Octombrie 2009 15:57
Este un film reusit. Vi-l recomand din tot sufletul. Are si continuare - Manon des Sources, care este la fel de frumos.
O drama foarte buna care m-a acaparat total cu peisajul rural in care se desfasoara, creand o atmosfera speciala, si abia apoi cu povestea dramatica a naivului Jean de Florette. Cred ca am asistat aici la unul dintre cele mai bune roluri ale lui Gérard Depardieu, dar preferatul meu ramane rolul excelentului Yves Montand. Sunt momente cand scenariul o ia usor la vale, dar sunt si suficiente momente memorabile care sa le acopere. Per total, eu zic ca este un must see.
Poate am facut bine, poate nu, ramane sa imi dau seama singur, dupa ce voi termina de vizionat si continuare. Pana atunci ma rezum doar la acest Jean de Florette.
Filmul nu mi s-a parut rupt din soare. Nu e rau, creaza atmosfera si placere in vizionare, dar nu depaseste asteptarile. Bun ca poveste, satisfacator ca si punere in scena si cu o interpretare ok, impresia produsa de film asupra-mi este ca nu reuseste sa puna in valoare nici povestea destinului tragic al naivului personaj principal dar nici avaritia inascuta a invidiosului vecin.
Motivul principal pentru care eu consider ca ecranizarea nu isi atinge potentialul maxim este tot acest peisaj idilic si idea de reintoarcere la traiul greu, dar plin de satisfactii a unui lucrator al pamantului. Iar la inceput filmul pare un bucolic roman campenesc in care asa cum e si de asteptat, crima este si ea prezenta. Ciudat e ca acea fapta dintru inceput nu este nici macar o singura data reamintita pe toata durata filmului. Se trece peste cadavre, la propriu si se revine la tabloul linistit, cotidian al protagonistilor fara sa se incerce nici cel mai mic sentiment de remuscare, de bantuire a trecutului; nimic din tot ce inseamna proces de constiinta.
Tensiune nu exista, iar modul de desfasurare al povestii este definit de un fel de joaca cu pitorescul, combinat putin cu disperarea si din care rezulta o tragedie spontana, neanuntata de aproape nimic. Un contrast prea disproportionat intre atmosfera si fapte care se oglindeste si la nivel de oameni.
Avaritia si uneltirea planurilor meschine este la un nivel atat de ridicat incat personajele intruchipate de Yves Montand ca Papet si Daniel Auteuil ca Ugolin, nu par reale. Iar asta strica total atmosfera in care ar fi trebuit sa ma incorporez si eu ca spectator. Momentul plansului, cand Ugolin pare ca simte un fel de remuscare si filmul pare ca incepe sa aiba iarasi oameni adevarati ca protagonisti si nu personaje de basm, este ridiculizat si el cu replica: "Nu eu plang, ci ochii mei." De ce trebuia sa se scuze o astfel de actiune total umana? Nu stiu.
Acelasi lucru se poate spune si despre caracterul intrepretat de Gérard Depardieu, Jean de Florette. Nici el prin naivitatea si optimismul lui nu pare pamantean. Desi lucreaza calculat si documentat, toate actiunile-i par impulsuri de moment. Plus ca din umila mea experienta pe care mi-am facut-o singur prin vizionarea a sute de filme bune, pot spune ca nici interpretarea lui Depardieu nu e dintre cele mai stralucite...
Momentul de forta al acestei prime parti este reprezentat de acel dialog al celui incercat cu Cel ce Vegheaza aspura tuturor. Toate acele intrebari, toate acele "acuze" care se indrapta in directia gresita, (noi cei ce privim povestea panoramic, stim ca Dumnezeu nu are rautate, ci omul este cel ce intrece si cele mai intunecate inchipuiri), asadar acel moment este practic inima acestui film ce pare ca incearca sa pulseaze viata in aceste personaje fade.
Pentru aceasta prima proiectie din seria de doua, o nota de 7,76 si o nerabdare de a vedea partea a doua care sper, asa cum mi-a si fost recomandata, va face din tot acest film, o capodopera in adevaratul inteles al notiunii.
Recomandarea ramane in stand by....
Ps. Se putea gasi o papusa de copil mai atras spre actorie decat aceasta Ernestine Mazurowna in rolul lui Manon. Intr-un astfel de film, personajul ei, desi unul extrem de important, nu ajuta cu nimic, daunand peliculei prin crisparea si distantarea pe care o arata. Pacat de aceasta alegere.
Neaparat, dupa Jean de Florette, trebuie vazuta si partea a doua, care-i un alt film, continuarea acestuia, Manon des Sources.
In film joaca unii dintre greii cinematografiei franceze, ca Gerard Depardieu, Daniel Auteuil si Yves Montand, care realizeaza cu totii un joc actoricesc foarte bun.
Desfasurarea actiunii nu-i foarte rapida, dar totusi este reusita datorita faptului ca incearca sa ilustreze fidel ritmul vietii unor oameni.
Coloana sonora este minunata si include uvertura "Forta Destinului", de Giuseppe Verdi.