Jeg reiser alene (2011)

Nu e chiar un film rău, dar e mult prea simplist, minimalist chiar. Mai ales pentru unul care vrea să prezinte dramele unui student la Litere. Ştiţi ce e cam greu de înţeles? De ce apar numele lui Marcel Proust, Ingmar Bergman şi chiar Nietzsche într-un film în care aproape toate dialogurile sunt comune, reduse la stadiul de conversaţii de familie? (O singură excepţie - speech-ul unuia dintre prietenii eroului, de ziua lui Lotte, care este ceva mai complex). Merge ca film de familie, destul de romantic, dar nu vă aşteptaţi la mai mult de atât.