Jeux d'enfants (2003)

O viață întreagă pentru a spune „Te iubesc”
Optzeci de ani pentru derularea unei povești de dragoste...
Și totul din cauza unui joc.
Poate mai bine spus grație unui joc.

Sophie și Julien au trasat regulile jocului. Ei sunt, pentru tot restul vieții, jucătorii, arbitrii... și deseori sunt chiar victimele. Desființând orice tabu, sfidând orice autoritate, bătându-și joc de orice și de oricine, râzând, făcându-și singuri rău... Poate că un singur lucru îi salvează... faptul că se iubesc.

Jocul începe cu un pariu nevinovat... un pariu care să îi facă să uite că mama este grav bolnavă... să uite că toată clasa îi tratează ca pe niște amărâți de polonezi. Mai târziu jocul se transformă în ceva adevărat, în cel mai frumos lucru din viața lor. Se iubesc, se joacă. Jocul, dragostea... Dragostea, jocul: până la urmă cel mai simplu lucru este să fie prieteni.

Pe măsură ce viața trece, jocul devine din ce în ce mai intens.
„Te iubesc mai mult decât propria mea viață”