Părerea criticului
John Carter se lansează vineri, 9 martie, în cinematografele de la noi, premiera coincizând cu aniversarea a 100 de ani de existenţă a legendarului personaj, în faţa căruia trebuie să ne înclinăm. El este "bunicul" lui Han Solo (Star Wars), "sursa de inspiraţie" pentru Superman, "tatăl" lui Flash Gordon (unul dintre primii supereroi), iar aventurile lui au inspirat poveşti de succes - de la Indiana Jones până la Avatar.
Din 9 martie avem ocazia să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, urmărind acest film lung de 2 ore şi 12 minute, captivant de la un capăt la celălalt, deşi nimic - practic nu este neaşteptat (cu excepţia a două twisturi care m-au dat peste cap pe moment), nici la nivelul poveştii, nici vizual, întrucât noi am crescut cu seriile Star Wars, Dune, Indiana Jones, Superman, Matrix, am văzut chiar recent un western cu extratereştri, Cowboys & Aliens... Cu toate acestea, merită să vedem de unde a început totul, acum că tehnologia CGI şi 3D fac posibilă ecranizarea romanul "A Princess of Mars", al autorului Edgar Rice Burroughs, primul volum dintr-o serie de 11 care a fost publicat în anul 1912.
Povestea e, în linii mari, simplă şi uşor de urmărit, în special pentru că formula ei este întipărită adânc în imaginarul colectiv - eroul care salvează prinţesa de care se îndrăgosteşte. Acţiunea din film pare pe alocuri naivă, deoarece preia destul de exact actiunea cărţii din 1912 (şi navele apar cam cum erau imaginate în acei ani - un stil steam punk, cam cum şi le imagina Jules Verne, dacă e să fac o comparaţie) şi cam toate premisele filmului au fost deja duse mai departe de Dune, Star Wars, Avatar, într-un mod mai credibil şi mai spectaculos...
Mai mult, spectatorul obişnuit al genului nu se va trezi, în timpul vizionării, punându-şi întrebarea "cum i-o fi venit autorului ideea asta...?", esenţială - până la urmă - pentru science-fiction, fie el şi soft, puternic impregnat de genul fantasy - precum e John Carter. Şi asta pentru că unul dintre punctele forte ale personajului John Carter - capacitatea de a face nişte salturi de zeci de metri înălţime şi chiar de a zbura - explicată prin diferenţa de gravitaţie dintre Pământ şi Marte o vedeam la Superman. Puterile lui John Carter pe Marte arată exact precum puterile lui Superman pe Pământ. Dar John Carter a sfidat gravitaţia înaintea lui Superman. Obişnuit cu gravitaţia de pe Pământ, odată ajuns pe Marte descoperă că are dintr-o dată puteri fizice amplificate... Expicaţia legată de gravitaţie (asupra căreia reflectează personajul lui Mark Strong, un Thern pornit să distrugă planeta Marte) dă acel strat realist riguros şi raţional ce sprijină restul elementelor fantastice, conferindu-le credibilitate. Dar spectatorul nu va rămâne mut de uimire. Cu toate acestea, John Carter merită văzut - unul dintre motive fiind amuzantul proces prin care John Carter (Taylor Kitsch) se adaptează noii gravitaţii de pe Barsoom (Marte).
Filmul ilustrează povestea fostului căpitan militar John Carter (Taylor Kitsch), care, profund afectat de efectele Razboiului Civil, ajunge să dezerteze. Urmărit de oamenii legii şi de indieni apaşi, se ascunde într-o peşteră, fără să ştie că este vorba despre o poartă a timpului şi că va fi teleportat pe planeta Barsoom (Marte). Acolo devine, imediat, implicat într-un conflict de proporţii între locuitorii planetei. Aici îl cunoaşte pe Tars Tarkas (Willem Dafoe), un extraterestru simpatic şi curajos - conducătorul populaţiei Tharks, un marţian verde, cu patru braţe, precum şi pe fermecătoarea prinţesă Dejah Thoris (Lynn Collins), determinată să-şi păstreze cu orice preţ independenţa. Pe măsură ce John Carter îşi asumă rolul salvării ei şi a speciei de care aceasta aparţine, relaţia dintre cei doi devine tot mai apropiată. Cuplul John Carter şi Dejah Thoris e modelul cuplului Han Solo şi Prinţesa Leia din Războiul Stelelor. Însăşi vestimentaţia lui Dejah Thoris (aşa cum a fost pictată de Frank Frazetta) devin bikini spaţiali ai prinţesei Leia...
Gravitaţia scăzută de pe Marte devine un avantaj pentru personajul principal, transformându-l dintr-un om obişnuit, într-un erou cu puteri excepţionale. Dezertor într-o lume, erou în acest nou univers, fostul căpitan militar înţelege că soarta planetei Barsoom depinde de el, asumându-şi în final lupta pentru salvarea civilizaţiei care l-a adoptat.
Regizorul Andrew Stanton, câştigător al premiilor Oscar pentru Finding Nemo şi Wall-E, un fan al cărţilor lui Edgar Rice Burroughs încă din copilărie, explică: „Pentru că subiectul a fost scris cu atât de mult timp în urmă, este o sursă de inspiraţie pentru multe dintre poveştile science fiction – este ca o revistă de benzi desenate înaintea apariţiei benzilor desenate sau ca o poveste de aventuri înainte ca acestea să devină un gen literar în sine”. Producţia redă peisaje fantastice impresionante şi recreează arhitectura unei lumi aflate în prag de distrugere, locuită de trei civilizaţii diferite: Zodanga, Helium şi Thark, fiecare cu un stil arhitectural distinct. Explicând ce efecte speciale au fost folosite pentru construirea unei lumi fantastice de asemenea amploare, Nathan Crowly, scenograful, povesteşte: "Am creat ceea ce aş numi 'modernism antic' şi l-am transpus la dimensiunile de 3,5 metri, înălţimea populaţiei Thark".
Unul dintre elementele care vor tăia respiraţia spectatorului e reţeaua albastră de nervuri - portal al Thernilor către alte planete, pastişată atât vizual cât şi conceptual de James Cameron în Avatar.
Un clasic de aventuri,... ca pentru băieţi
- James Cameron, la lansarea Avatar, oferă un omagiu: "Cu Avatar, cred eu, am dat la o parte toate filmele astea pentru fete şi am reuşit un clasic de aventuri, ca pentru băieţi, ceva pe tiparul lui Edgar Rice Burroughs, John Carter of Mars" (New Yorker, 26 oct 2009).
- George Lucas, atunci când începe lucrul la Star Wars, proiectează filmul ca "ceva în marea tradiţie a lui Edgar Rice Burroughs, John Carter of Mars".
- La sequel-ul pentru Star Wars, The Empire Strikes Back, scenarista Leigh Brackett declara: "am făcut cunoştinţă foarte devreme cu Edgar Rice Burroughs...Mi-a schimbat viaţa".
- Ray Bradbury, autorul lui Fahrenheit 451, i-a dat lui Burroughs meritul de a trezi dorinţa de cunoaştere şi de aventură: "A prezentat poveşti de dragoste şi de aventuri unei întregi generaţii de băieţi, motivându-i să reuşească şi sa fie speciali...Burroughs ne-a făcut să ajungem pe lună."
- Arthur C.Clarke era pasionat în copilărie de cărţile cu John Carter.
Din 9 martie avem ocazia să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, urmărind acest film lung de 2 ore şi 12 minute, captivant de la un capăt la celălalt, deşi nimic - practic nu este neaşteptat (cu excepţia a două twisturi care m-au dat peste cap pe moment), nici la nivelul poveştii, nici vizual, întrucât noi am crescut cu seriile Star Wars, Dune, Indiana Jones, Superman, Matrix, am văzut chiar recent un western cu extratereştri, Cowboys & Aliens... Cu toate acestea, merită să vedem de unde a început totul, acum că tehnologia CGI şi 3D fac posibilă ecranizarea romanul "A Princess of Mars", al autorului Edgar Rice Burroughs, primul volum dintr-o serie de 11 care a fost publicat în anul 1912.
Povestea e, în linii mari, simplă şi uşor de urmărit, în special pentru că formula ei este întipărită adânc în imaginarul colectiv - eroul care salvează prinţesa de care se îndrăgosteşte. Acţiunea din film pare pe alocuri naivă, deoarece preia destul de exact actiunea cărţii din 1912 (şi navele apar cam cum erau imaginate în acei ani - un stil steam punk, cam cum şi le imagina Jules Verne, dacă e să fac o comparaţie) şi cam toate premisele filmului au fost deja duse mai departe de Dune, Star Wars, Avatar, într-un mod mai credibil şi mai spectaculos...
Mai mult, spectatorul obişnuit al genului nu se va trezi, în timpul vizionării, punându-şi întrebarea "cum i-o fi venit autorului ideea asta...?", esenţială - până la urmă - pentru science-fiction, fie el şi soft, puternic impregnat de genul fantasy - precum e John Carter. Şi asta pentru că unul dintre punctele forte ale personajului John Carter - capacitatea de a face nişte salturi de zeci de metri înălţime şi chiar de a zbura - explicată prin diferenţa de gravitaţie dintre Pământ şi Marte o vedeam la Superman. Puterile lui John Carter pe Marte arată exact precum puterile lui Superman pe Pământ. Dar John Carter a sfidat gravitaţia înaintea lui Superman. Obişnuit cu gravitaţia de pe Pământ, odată ajuns pe Marte descoperă că are dintr-o dată puteri fizice amplificate... Expicaţia legată de gravitaţie (asupra căreia reflectează personajul lui Mark Strong, un Thern pornit să distrugă planeta Marte) dă acel strat realist riguros şi raţional ce sprijină restul elementelor fantastice, conferindu-le credibilitate. Dar spectatorul nu va rămâne mut de uimire. Cu toate acestea, John Carter merită văzut - unul dintre motive fiind amuzantul proces prin care John Carter (Taylor Kitsch) se adaptează noii gravitaţii de pe Barsoom (Marte).
Filmul ilustrează povestea fostului căpitan militar John Carter (Taylor Kitsch), care, profund afectat de efectele Razboiului Civil, ajunge să dezerteze. Urmărit de oamenii legii şi de indieni apaşi, se ascunde într-o peşteră, fără să ştie că este vorba despre o poartă a timpului şi că va fi teleportat pe planeta Barsoom (Marte). Acolo devine, imediat, implicat într-un conflict de proporţii între locuitorii planetei. Aici îl cunoaşte pe Tars Tarkas (Willem Dafoe), un extraterestru simpatic şi curajos - conducătorul populaţiei Tharks, un marţian verde, cu patru braţe, precum şi pe fermecătoarea prinţesă Dejah Thoris (Lynn Collins), determinată să-şi păstreze cu orice preţ independenţa. Pe măsură ce John Carter îşi asumă rolul salvării ei şi a speciei de care aceasta aparţine, relaţia dintre cei doi devine tot mai apropiată. Cuplul John Carter şi Dejah Thoris e modelul cuplului Han Solo şi Prinţesa Leia din Războiul Stelelor. Însăşi vestimentaţia lui Dejah Thoris (aşa cum a fost pictată de Frank Frazetta) devin bikini spaţiali ai prinţesei Leia...
Gravitaţia scăzută de pe Marte devine un avantaj pentru personajul principal, transformându-l dintr-un om obişnuit, într-un erou cu puteri excepţionale. Dezertor într-o lume, erou în acest nou univers, fostul căpitan militar înţelege că soarta planetei Barsoom depinde de el, asumându-şi în final lupta pentru salvarea civilizaţiei care l-a adoptat.
Regizorul Andrew Stanton, câştigător al premiilor Oscar pentru Finding Nemo şi Wall-E, un fan al cărţilor lui Edgar Rice Burroughs încă din copilărie, explică: „Pentru că subiectul a fost scris cu atât de mult timp în urmă, este o sursă de inspiraţie pentru multe dintre poveştile science fiction – este ca o revistă de benzi desenate înaintea apariţiei benzilor desenate sau ca o poveste de aventuri înainte ca acestea să devină un gen literar în sine”. Producţia redă peisaje fantastice impresionante şi recreează arhitectura unei lumi aflate în prag de distrugere, locuită de trei civilizaţii diferite: Zodanga, Helium şi Thark, fiecare cu un stil arhitectural distinct. Explicând ce efecte speciale au fost folosite pentru construirea unei lumi fantastice de asemenea amploare, Nathan Crowly, scenograful, povesteşte: "Am creat ceea ce aş numi 'modernism antic' şi l-am transpus la dimensiunile de 3,5 metri, înălţimea populaţiei Thark".
Unul dintre elementele care vor tăia respiraţia spectatorului e reţeaua albastră de nervuri - portal al Thernilor către alte planete, pastişată atât vizual cât şi conceptual de James Cameron în Avatar.
Un clasic de aventuri,... ca pentru băieţi
- James Cameron, la lansarea Avatar, oferă un omagiu: "Cu Avatar, cred eu, am dat la o parte toate filmele astea pentru fete şi am reuşit un clasic de aventuri, ca pentru băieţi, ceva pe tiparul lui Edgar Rice Burroughs, John Carter of Mars" (New Yorker, 26 oct 2009).
- George Lucas, atunci când începe lucrul la Star Wars, proiectează filmul ca "ceva în marea tradiţie a lui Edgar Rice Burroughs, John Carter of Mars".
- La sequel-ul pentru Star Wars, The Empire Strikes Back, scenarista Leigh Brackett declara: "am făcut cunoştinţă foarte devreme cu Edgar Rice Burroughs...Mi-a schimbat viaţa".
- Ray Bradbury, autorul lui Fahrenheit 451, i-a dat lui Burroughs meritul de a trezi dorinţa de cunoaştere şi de aventură: "A prezentat poveşti de dragoste şi de aventuri unei întregi generaţii de băieţi, motivându-i să reuşească şi sa fie speciali...Burroughs ne-a făcut să ajungem pe lună."
- Arthur C.Clarke era pasionat în copilărie de cărţile cu John Carter.
