Ju Dou (1990)

O dramă care nu te mișcă neapărat, dar care ne subliniază încă o cultură veche demnă de condamnat - cea chineză. După ce am văzut recent într-un alt film cât de primitivă era cultura japoneză, asiaticii îmi pun capac cu regulile sociale pe care le-am descoperit și aici. E clar că femeia era sub demnitatea unui animal, se comercializa chiar cu drept asupra vieții ei, dar și tradițiile alea de la înmormântare și păstrarea memoriei mortului nepătată de bârfa din sat, indiferent de preț - ireal. Filmul prezintă mai mult o lecție de viață, cu multe răsturnări, în care Ju Dou pare să fie blestemată indiferent de situație - are noroc numai de bărbați tâmpiți, iar când pare să-i fi surâs norocul, se trezește că e fii-su tâmpit și își ucide tații, întâi pe cel vitreg, apoi pe cel natural după ce află că nu cel dinainte era tatăl natural. 6

O poveste de dragoste ilicita si , totodata, o drama de personaje si de familie, intr-un decor rural al Chinei anilor '20. Cu toate ca dureaza doar 95 de minute este un film cu un scenariu care se intinde pe mai multi ani si este incarcat de evenimente dramatice , pline de ironii ale sortii, care nu iti lasa timp de respiro si nici nu te lasa indiferent.
In general nu-mi plac astfel de aglomerari si nici povestile care sar peste mai multi ani doar la momentele cheie, dar aici a functionat foarte bine pentru ca vine la pachet cu emotie, cu ironie, cu un joc al actorilor foarte bun si credibil si cu o cinematografie reusita.
Punctul memorabil al filmului este un ritual funerar excelent pus in scena.
Chiar daca Yimou Zhang are realizari mult mai bune nu inseamna ca asta merita trecuta cu vederea, pentru unii posibil sa fie/sa devina chiar un mare favorit.

Frumos film ,cu niste imagini superbe .In rolul principal inegalabila Gong Li.

O drama chinezaesca excelenta , regizata foarte bine , jucata la superlativ , cu o poveste simpla si emotionanta.