Părerea criticului
Deși fac parte din rândul celor ce nu consumă de regulă anime-uri, țin să remarc farmecul lor. Pentru că, dincolo de stil, animația probabil că e cea mai onestă formă de sugestie a lucrurilor care nu ne plac, a lucrurilor care nu ne convin sau de care fugim. Frică, violență sau chiar scârbă. Iar dacă fugim de animații în general, să nu uităm că e singura formă de cinema în care obiectele prind cu adevărat viață.
În Jujutsu Kaisen 0, emoțiile sunt animate. Emoțiile negative și parazitare care se manifestă sub forma unor blesteme. Cu forme care mai de care mai monstruoase, de diverse grade, în funcție de putere. Doar că unii oameni, le spunem vrăjitori, învăță să le folosească. Da, au fondat inclusiv o instituție de învățământ pentru a stăpâni magia neagră. Liceul Jujutsu din Tokyo, unde se formează vrăjitorii Jujutsu, apărătorii din umbră ai omenirii.
Elevii care vin aici nu duc, deci, o viață ușoară. Dar fiindcă se află sub înțeleptul patronaj al unui Sensei cu ochii acoperiți, ei învață să-și transforme otrava în leac. Mânuiesc arme, trec probe, luptă cu blesteme, materia lor e bine pusă la punct.
Aici ajunge și Yuta Okkotsu, un adolescent timid și depresiv care și-a ucis bully-ul cu sânge rece. În fine, nu el, ci Rika, iubita lui din copilărie, care astăzi îl posedă. Unica prezență de nedezlegat din viața lui. Își promiseseră că se vor căsători. O și făcuseră, simbolic. Dar în urma unui accident tragic, Yuta a rămas doar cu inelul. Iar Rika a devenit mai mult decât un blestem.
Am încercat să mor, dar Rika-chan a intervenit.
Haide, de azi mergi la o școală nouă.
Nu voi merge. Nu vreau să mai fac vreun rău cuiva, așa că nu voi mai ieși afară.
Dar vei deveni singuratic. Blestemul tău poate să și salveze viețile oamenilor. Depinde cum e folosit.
Totul e de un dualism feroce în acest film. Vrăjitorii nu trebuie să lupte împotriva răului, ci să învețe să îl stăpânească. E o lume atent categorisită. Chiar din scurtele texte ce apar din când în când pe ecranul negru și din care aflăm, spre exemplu, că Okkotsu Yuta e un om blestemat de grad special iar Rika e o apariție blestemată tot de grad special.
Iar Satoru Gojo, un fost student briliant al școlii Jujutsu, e un vrăjitor de gradul întâi. Păcat că are apucături nazist-imperialiste și că vrea să distrugă omenirea ca să rămână doar vrăjitorii, singura specie despre care crede că merită să facă umbră pământului. Și păcat că dispune de o putere de nemăsurat ca să ducă acest plan la bun sfârșit. Ca un oligarh al vrăjitoriilor, averea lui e estimată la peste 4600 de blesteme, pe care le poate lichida oricând ca să le transforme într-un mega-blestem.
Deși Jujutsu e un anime în toată regula, ai mereu senzația că privești o parodie a anime-urilor. Colegii lui Yuta sunt o fată ușor sexualizată cu un trecut ușor romanțat care știe să mânuiască arme anti-blestem, un puternic urs panda care vorbește și un băiat misterios care nu vorbește. Când nu e folosită împotriva aparițiilor demonice, vocea lui blestemată nu reușește să articuleze mai mult de câteva scurte rețete culinare.
în Japonia, numărul de decese misterioase și de persoane date dispărute este de peste 10.000 pe an. Majoritatea sunt victimele blestemelor, perorează Sensei în timpul orelor. Și după ce l-am văzut într-o postură serioasă, ba chiar gravă în timpul admiterii lui Yuta, acesta își prezintă noul elev urlând cu un entuziasm comic și prețios. Sunetul devine buf, rezoluția și nivelul de detalii scad, iar toată spaima și tot acel grotesc dispar brusc, lăsând loc unui desen animat pentru copii. În stilul Dragonball Z, dar de un contrast extrem. Scurte flash-uri, amintiri din copilărie, apoi revenim la blestem și la lupte amețitoare între vrăjitori Jujutsu și monstruozități de diferite grade. Regizorul Seong-Hu Park ne aruncă într-o lume cameleonică. Nu numai că ne regresează în copilărie, dar animația își schimbă încontinuu tonul și ținuta.
Răsari din întuneric, mai negru decât întunericul. Purifică tot ce e necurat.
Așa cum se întâmplă într-un liceu de prestigiu, Yuta e supus încă din primul an unor probe aparent imposibile, ce adâncesc blestemul. În ce măsură reușește să și-l controleze ca să se salveze? Și, odată cu el, întreaga omenire? Ura pare aici singura armă. Așa că vrăjitorul nazist și blestemat îi va încheia studiile. Îl va învăța despre puterea ascunsă a renunțării. Adică a iubirii.
Eu nu tânjesc după iluminare, îi spune el lui Yuta. Tânjesc după un popor ales.
Sună familiar de periculos, ce-i drept.
În Jujutsu Kaisen 0, emoțiile sunt animate. Emoțiile negative și parazitare care se manifestă sub forma unor blesteme. Cu forme care mai de care mai monstruoase, de diverse grade, în funcție de putere. Doar că unii oameni, le spunem vrăjitori, învăță să le folosească. Da, au fondat inclusiv o instituție de învățământ pentru a stăpâni magia neagră. Liceul Jujutsu din Tokyo, unde se formează vrăjitorii Jujutsu, apărătorii din umbră ai omenirii.
Elevii care vin aici nu duc, deci, o viață ușoară. Dar fiindcă se află sub înțeleptul patronaj al unui Sensei cu ochii acoperiți, ei învață să-și transforme otrava în leac. Mânuiesc arme, trec probe, luptă cu blesteme, materia lor e bine pusă la punct.
Aici ajunge și Yuta Okkotsu, un adolescent timid și depresiv care și-a ucis bully-ul cu sânge rece. În fine, nu el, ci Rika, iubita lui din copilărie, care astăzi îl posedă. Unica prezență de nedezlegat din viața lui. Își promiseseră că se vor căsători. O și făcuseră, simbolic. Dar în urma unui accident tragic, Yuta a rămas doar cu inelul. Iar Rika a devenit mai mult decât un blestem.
Am încercat să mor, dar Rika-chan a intervenit.
Haide, de azi mergi la o școală nouă.
Nu voi merge. Nu vreau să mai fac vreun rău cuiva, așa că nu voi mai ieși afară.
Dar vei deveni singuratic. Blestemul tău poate să și salveze viețile oamenilor. Depinde cum e folosit.
Totul e de un dualism feroce în acest film. Vrăjitorii nu trebuie să lupte împotriva răului, ci să învețe să îl stăpânească. E o lume atent categorisită. Chiar din scurtele texte ce apar din când în când pe ecranul negru și din care aflăm, spre exemplu, că Okkotsu Yuta e un om blestemat de grad special iar Rika e o apariție blestemată tot de grad special.
Iar Satoru Gojo, un fost student briliant al școlii Jujutsu, e un vrăjitor de gradul întâi. Păcat că are apucături nazist-imperialiste și că vrea să distrugă omenirea ca să rămână doar vrăjitorii, singura specie despre care crede că merită să facă umbră pământului. Și păcat că dispune de o putere de nemăsurat ca să ducă acest plan la bun sfârșit. Ca un oligarh al vrăjitoriilor, averea lui e estimată la peste 4600 de blesteme, pe care le poate lichida oricând ca să le transforme într-un mega-blestem.
Deși Jujutsu e un anime în toată regula, ai mereu senzația că privești o parodie a anime-urilor. Colegii lui Yuta sunt o fată ușor sexualizată cu un trecut ușor romanțat care știe să mânuiască arme anti-blestem, un puternic urs panda care vorbește și un băiat misterios care nu vorbește. Când nu e folosită împotriva aparițiilor demonice, vocea lui blestemată nu reușește să articuleze mai mult de câteva scurte rețete culinare.
în Japonia, numărul de decese misterioase și de persoane date dispărute este de peste 10.000 pe an. Majoritatea sunt victimele blestemelor, perorează Sensei în timpul orelor. Și după ce l-am văzut într-o postură serioasă, ba chiar gravă în timpul admiterii lui Yuta, acesta își prezintă noul elev urlând cu un entuziasm comic și prețios. Sunetul devine buf, rezoluția și nivelul de detalii scad, iar toată spaima și tot acel grotesc dispar brusc, lăsând loc unui desen animat pentru copii. În stilul Dragonball Z, dar de un contrast extrem. Scurte flash-uri, amintiri din copilărie, apoi revenim la blestem și la lupte amețitoare între vrăjitori Jujutsu și monstruozități de diferite grade. Regizorul Seong-Hu Park ne aruncă într-o lume cameleonică. Nu numai că ne regresează în copilărie, dar animația își schimbă încontinuu tonul și ținuta.
Răsari din întuneric, mai negru decât întunericul. Purifică tot ce e necurat.
Așa cum se întâmplă într-un liceu de prestigiu, Yuta e supus încă din primul an unor probe aparent imposibile, ce adâncesc blestemul. În ce măsură reușește să și-l controleze ca să se salveze? Și, odată cu el, întreaga omenire? Ura pare aici singura armă. Așa că vrăjitorul nazist și blestemat îi va încheia studiile. Îl va învăța despre puterea ascunsă a renunțării. Adică a iubirii.
Eu nu tânjesc după iluminare, îi spune el lui Yuta. Tânjesc după un popor ales.
Sună familiar de periculos, ce-i drept.
