Julieta (2016)

Era o vreme cand imi placeau enorm filmele lui Almodovar, cele din tineretea lui , se pare ca vremea aceea a trecut, sau m-am schimbat eu.

In film este vorba despre o mama care nu mai are vreo stire de la fiica ei de cand a plecat de langa ea.Este o drama usoara,oarecum interesanta desi inceputul pare aiurea sau plictisitor dar pe parcurs se leaga o poveste care e de urmarit.

De ce nu se poate urmari pe acest site nici un film???

Un film spaniol care mi-a starnit curiozitatea de a-l vedea pana la final.foarte bun filmul

Poate ca nu este cel mai bun film al sau, dar dupa doua filme atipice, Los amantes pasajeros si La piel que habito, ne intoarcem iarasi la Almodóvar- ul pe care-l stim, cel din Mujeres al borde de un ataque de nervios, din Tacones lejanos, Todo sobre mi madre sau Volver. Poate nu atat de ostentativ, dar este acel Pedro Almodóvar care face in filmele sale un elogiu femeii, in special, mamei. O noutate este si distributia, in afara lui Rossy de Palma, nici un actor nu a mai jucat cu el. Pentru mine, o surpriza a fost si distribuirea intr-un rol dramatic a actritei Inma Cuesta, pe care eu o consider una din cele mai bune actrite de comedie, spaniole. Un film care merita, fara indoiala, o vizionare.

O drama familiala cu un deznodamant trist. Desi filmul parea extrem de promitator ca si desfasurare a actiunii lui din prima parte, in partea a-2-a si in special in ultima lui treime, modul in care a fost gandita continuarea scenaristica a desfasurarii evenimentelor prezentate mi se pare extrem de nefericit gandit de catre realizatori, astfel incat dupa parerea mea ramane totusi absolut si cu adevarat nejustificabila motivatia rupturii iubirii fiicei de acum mature fata de mama ei naturala, prin prisma celor aratate in film, motiv pentru care nu pot acorda mai mult de 5 stele.

........................................................

Trilogia RUNAWAY de Alice Munro e ecranizată impecabil de Almodovar. O abordare specifică regizorului, cu sublinieri metaforice neostentative (cerbul ce fuge pe lângă tren). Vocea din off e un liant necesar și anulează vreo tentă de melodramatic.Un film despre complexul vinovăției. Absența fiicei îi „umple complet viața și i-o distruge”. Refuzând orice nuanțe calofile, Almodovar a realizat un film care curge dezinvolt printre rănile umane spre exorcizare plauzibilă.

Din pacate s-a politizat destul de mult si acordarea premiului Nobel pentru literatura, din fericire el mai ajunge din cand in cand si la scriitori sau scriitoare care chiar il merita. Am citit cu interes un volum de proza scurta al lui Alice Munro, n-am valente de critic literar dar cred ca scriitoarea canadiana se numara printre cei care au castigat datorita valorii scrierilor lor. Intalnirea lui Pedro Almodovar cu proza lui Alice Munro e una fericita, nici nu putea fi altfel atunci cand se intalnesc pe ecran un mare regizor si o mare scriitoare. Spaniolul nu se dezminte si adapteaza cu pricepere trei dintre povestirile canadiencei iar ceea ce rezulta e o puternica drama cu elemente tragice, foarte bine jucata, care se urmareste cu atentie marita de la inceput pana la sfarsit, un film intens, sensibil, frumos asa cum rar mai vedem in zilele noastre.

Pedro Almodóvar se numara printre regizorii mei preferati. Nici acest film nu m-a dezamagit. Mai mult decat atat, m-am regasit foarte mult in el, m-a impresionat mult. Jumatate din film e constituit de fapt dintr-un monolog, dar frumos pus in scena, fara a fi, in ceea ce ma priveste, monoton. De fapt, desi filmul e foarte mult vorbit, este o drama profunda despre... Tacere. Recomand filmul celor pasionati de literatura, care pot fi cuceriti de o poveste cu multa substanta si cu substrat psihologic. E o pagina de viata, un film trist, dar asa cum se-ntampla si-n alte filme ale lui Almodovar, sfarsitul lasa o raza de speranta. Un final elegant, poetic, frumos, acordat si de cantecul grav "Si no te vas" al Chavelei Vargas.

Pentru gusturile mele, a fost un film prea plictistor...